Proiectul noii Legi a salarizării personalului plătit din fonduri publice promite salarii egale pentru muncă de valoare egală. Un mecanism introdus pentru protejarea angajaților ale căror venituri ar scădea după aplicarea noilor grile riscă însă să conserve tocmai diferențele pe care reforma ar trebui să le elimine.
Este vorba despre „diferența salarială tranzitorie”, un drept care menține venitul salarial aflat în plată în luna noiembrie 2026 atunci când salariul calculat potrivit noii legi este mai mic.
Mecanismul nu se limitează însă la angajații care ocupă deja posturile respective. Definiția introdusă în proiect permite ca diferența să fie acordată și în cazul modificării raportului de muncă, precum și personalului nou-angajat, prin raportare la funcțiile similare aflate deja în plată.
Potrivit articolului 33 din proiect, dacă salariul lunar calculat după noile reguli este mai mic decât cel aferent lunii noiembrie 2026, angajatul primește diferența sub forma unui drept salarial tranzitoriu.
Protecția este acordată atât timp cât persoana ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Diferența urmează să fie redusă treptat, pe măsură ce salariul funcției crește, până la absorbția integrală. Cu alte cuvinte, majorările salariale viitoare nu s-ar adăuga integral peste venitul protejat, ci ar diminua mai întâi diferența tranzitorie.
Proiectul exclude din baza de comparație anumite drepturi acordate pentru activitatea în proiecte europene, gestionarea fondurilor europene și unele stimulente speciale. În rest, venitul din noiembrie 2026 devine punctul de referință pentru protejarea salariului.
Problema apare în definiția diferenței salariale tranzitorii de la articolul 7.
Textul prevede că, atunci când raportul de muncă sau de serviciu suferă modificări, reîncadrarea se face potrivit funcțiilor similare aflate în plată, inclusiv prin acordarea diferenței tranzitorii corespunzătoare funcției respective.
Aceleași dispoziții se aplică, în mod corespunzător, și personalului nou-încadrat în sectorul bugetar după intrarea în vigoare a legii.
Prin urmare, diferența nu mai este doar o măsură de protecție individuală pentru persoana care avea un anumit venit în noiembrie 2026. Ea poate deveni o componentă atașată funcției similare existente într-o instituție și poate fi transmisă persoanelor angajate ulterior.
Noua lege stabilește salariile de bază prin înmulțirea coeficientului aferent funcției cu o valoare de referință. În teorie, două persoane cu aceeași funcție, același grad profesional, aceeași gradație și aceleași condiții de muncă ar trebui să primească același salariu de bază.
Diferența tranzitorie poate menține însă venituri efective diferite.
De exemplu, două instituții pot avea în noiembrie 2026 salarii diferite pentru aceeași categorie de funcții. După aplicarea noii grile, salariul de bază rezultat poate fi identic în ambele instituții, dar diferențele tranzitorii vor fi calculate prin raportare la veniturile istorice existente în fiecare instituție.
Un angajat nou ar putea prelua diferența corespunzătoare funcției similare aflate în plată în instituția în care este încadrat. Astfel, doi angajați cu aceeași funcție, același coeficient și aceeași vechime ar putea continua să aibă venituri totale diferite, în funcție de istoricul salarial al instituțiilor în care lucrează.
Proiectul mai stabilește că diferența salarială tranzitorie face parte din salariul lunar brut și se include în baza de calcul a tuturor drepturilor stabilite în raport cu acesta.
Această prevedere îi mărește efectul. Diferența nu reprezintă doar o sumă compensatorie separată, acordată până la egalizarea salariilor, ci poate influența și alte drepturi calculate în funcție de salariul lunar.
În aceste condiții, o diferență provenită din vechiul sistem poate produce efecte și după intrarea în vigoare a noii grile.
Mecanismul intră în tensiune cu principiile declarate chiar de proiect.
Articolul 6 prevede eliminarea discriminărilor și instituirea unui tratament egal pentru personalul care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime. Un alt principiu menționat este asigurarea unor salarii de bază egale pentru muncă de valoare egală.
Formal, principiul poate fi respectat la nivelul salariului de bază stabilit prin coeficient. În practică, venitul lunar total poate rămâne diferit din cauza componentei tranzitorii.
Astfel, noua lege riscă să producă egalitate în grilă, dar nu și egalitate în venitul efectiv încasat.
Diferența ar urma să dispară pe măsură ce salariile funcțiilor cresc. Proiectul nu stabilește însă un termen maxim până la care aceasta trebuie absorbită.
Durata va depinde de valoarea diferenței inițiale și de ritmul majorărilor salariale viitoare. Dacă valoarea de referință sau coeficienții cresc lent, diferențele pot rămâne în plată o perioadă îndelungată.
În plus, extinderea mecanismului la noii angajați și la modificările raporturilor de muncă poate face ca acesta să nu dispară odată cu plecarea persoanelor care beneficiau inițial de protecție.
Diferența nu este, juridic, permanentă, deoarece proiectul prevede absorbția sa prin creșterile ulterioare. În lipsa unui calendar clar, ea se poate transforma însă într-un drept de lungă durată, care conservă și reproduce diferențele salariale existente înaintea reformei.
