Controlată de stat, Turkish Aerospace Industries (TAI) și-a rezervat un stand deosebit de spațios, unde și-au găsit locul, printre altele, drone dotate cu arme, elicoptere, ba chiar și un avion de antrenament recent dezvoltat. Totul la doar câțiva pași de Airbus și Boeing.

Dronele echipate cu arme figurează printre cele mai căutate produse fabricate de Turcia, fiind vorba, în special, de TB-2 Bayraktar, furnizat de compania privată Baykar. Aparatul de zbor fără pilot, care a trecut cu bine proba focului în conflictul din Uraina, a fost achiziționat de mai mult de zece armate ale lumii, potrivit datelor, potrivit IISS, Institutul Internațional pentru Studii Strategice, cu sediul la Londra.  

De altfel, în ultimii ani, dronele concepute și comercializate de TAI au fost vândute în toată lumea, inclusiv în Kazahstan, Kârgâzstan, Malaezia, Algeria și Tunisia, potrivit rapoartelor elaborate de SIPRI, structură care supraveghează comerțul mondial cu arme. Pentru drone, „interesul de astăzi vine în principal din Africa”, unde țările vor să le folosească pentru a „lupta împotriva terorismului”, a explicat Omer Yildiz, șeful segmentului de drone din cadrul TAI.

O nouă versiune

Compania se străduiește să convingă că aparatele sale fără pilot au multiple utilizări, mai puțin agresive, sublfiniind că ele pot fi folosite inclusiv pentru a asigura telefonie mobilă în zonele afectate de seisme sau de alte calamități naturale. Radarele construite de companie au fost folosite pentru a identifica minele rusești și ucrainene care au pus în pericol, imediat după izbucnirea războiului, transportul comercial din Marea Neagră. 

La Salonul din Franța, poate fi văzută cea mai recentă versiune a dronei Anka, un dispozitiv cu aripi delta care seamănă mai mult cu un bombardier american stealth decât cu predecesorul său voluminos cu elice. Cu propulsia cu reacție, sarcină utilă mai mare și alte capacități îmbunătățite, drona „se dorește a fi un spriin pentru misiunile aer-sol ale avionului de luptă american F-16”, spune el.

Înlocuirea tehnologiei occidentale cu arme fabricate la nivel local amintește de originile industriei naționale de apărare a Turciei, pe care Ankara a încurajat-o încă de la embargoul SUA asupra armelor din anii 1970, ca urmare a invaziei părții de nord a Ciprului. Creșterea sectorului este asigurată „de o politică de subvenții industriale foarte agresive, care necesită o rentabilitate puternică a investițiilor sub formă de transfer de tehnologie, dezvoltarea producției locale sau parteneriate cu mari grupuri industriale occidentale”, observă dna Peria-Comb de la IFRI.

Refuzul Statelor Unite de a vinde Turciei, un aliat NATO, avioane de luptă F-35, după ce Ankara a cumpărat sisteme antiaeriene din Rusia, nu a făcut decât să întărească această tendință. Pe un alt stand de la Le Bourget, Rusen Komurcu, secretarul general al Asociației Producătorilor din Industria Aerospațială și de Apărare din Turcia (SASAD), evidențiază statisticile sectorului: 100.000 de locuri de muncă și 10 miliarde de dolari venituri, inclusiv 4,4 miliarde de dolari la export. În Turcia „găsești echipament bun la un preț bun”, rezumă el.

10 miliarde de dolari

De la evenimentul de lângă Paris nu a lipsit nici compania publică Roketsan, producător de rachete și rachete, reprezentantă de Mustafa Odabas, directorul de marketing. „Pe măsură ce dezvoltăm noi sisteme pentru a răspunde nevoilor forțelor armate turce, vânzările noastre sunt în creștere”, a explicat el pentru AFP.

„Acum dispunem de capacitatea” de a furniza „rachete de precizie, rachete de croazieră, rachete cu rază lungă de acțiune” care au atras clienți din Orientul Mijlociu și în special în regiunea Golfului, a adăugat oficialul turc. 

În rețeaua globală complexă a industriei de apărare, Roketsan este singurul producător al unor piese utilizate în rachetele antiaeriene Patriot ale lui Raytheon, livrate recent în Ucraina, la fel cum TAI produce componente pentru aeronavele NATO, cum ar fi transportorul Airbus A400M.

Pe viitor, "50% din vânzările noastre ar trebui să vină din export. Cred că ar putea fi chiar mai mult", estimează Odabas. El se așteaptă ca în următorii câțiva ani „din ce în ce mai multe arme turcești să fie destinate exportului, iar poate 10 miliarde de dolari nu sunt departe de orizontul nostru. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.