De ce China e cu degetul pe trăgaci iar Trump se uită în țeava puștii?

Tarife, tensiune și paranoia economică

Donald Trump nu doar că și-a declarat din nou război comercial Chinei — a plusat cu tarife amețitoare de 145% pe mașinile electrice chinezești și amenință cu taxe pe toate bunurile asiatice care intră în SUA. Într-o piață deja fragilă, genul ăsta de mișcare e ca și cum ai arunca un cocktail Molotov într-un butoi cu petrol.

Piața a reacționat? Absolut. Volatilitate maximă, investitori nervoși, capital care fuge spre aur și obligațiuni americane. Paradoxal, exact acele obligațiuni pe care China le-ar putea vinde oricând, la nervi. Și dacă o face, nu e doar o problemă pentru Wall Street — e un cutremur cu epicentrul în Washington, dar cu replici globale.

China deține oficial 759 de miliarde de dolari în obligațiuni americane, dar neoficial ar putea avea peste 1,2 trilioane. Dacă decide să scape de ele dintr-o dată, SUA s-ar trezi cu următoarele:

Dobânzi în aer – Guvernul american ar trebui să plătească dublu sau triplu pentru a se împrumuta. Asta înseamnă tăieri bugetare, deficite și mai mari și o presiune uriașă pe contribuabili.

Prăbușirea pieței de capital – Investitorii fug din titluri, Wall Street cade în genunchi. Un „Black Monday” cu gust de ceai chinezesc.

Criză de încredere – SUA ar pierde un atu esențial: imaginea de refugiu sigur în vremuri tulburi. Iar când nici America nu mai e sigură, începe cu adevărat haosul global.

Și totuși, de ce nu o face China?

Pentru că n-ar pleca nici ea neatinsă:

- Ar pierde bani — vânzarea în masă ar trânti prețul obligațiunilor și i-ar lovi propriile rezerve.

- Ar destabiliza yuanul și și-ar risca exporturile.

- Și nu în ultimul rând, și-ar pune în cap nu doar SUA, ci și investitorii globali care depind de stabilitatea dolarului.

Dar dacă Beijingul decide că războiul economic e deja declarat, atunci o asemenea lovitură financiară ar fi percepută ca represalii strategice, nu ca o mișcare sinucigașă.

Cine ține frâiele?

În momentul ăsta, Trump conduce ca un șofer turbat pe contrasens, claxonând și aruncând cu insulte în timp ce China stă la volanul unui camion financiar de 1,2 trilioane, cu piciorul pe frână... încă. Dar dacă decide să vireze brusc și să lovească, s-ar putea să nu mai avem parte doar de o criză economică, ci de o repoziționare globală brutală, în care dolarul nu mai e rege, iar America nu mai e stăpâna piețelor.