E adevărat, până la aplicare, proiectul, care a trecut deja de Camera Deputaților, trebuie să primească votul senatorilor și să fie promulgat de președintele țării. În plus, convenția trebuie să intre în vigoare și în Spania, cele două state urmând să notifice semnarea tratatului. În termen de trei luni de la finalizarea acestor proceduri, actul normativ întră în vigoare.
Noul tratat de evitare a dublei impuneri dintre România și Spania va crea un cadru legal în care, în general, impozitul pentru veniturile obținute, de exemplu, de românii care lucrează în Spania vor fi datorate într-un singur stat.
Reședința fiscală
Pentru reședința fiscală, vor fi prevăzute soluții când două elemente ar putea fi în conflict. Astfel, dacă un salariat deține o locuință atât în România, cât și în Spania, va fi luat în considerare statul cu care salariatul are legăturile personale și economice cele mai strânse. Dacă nu are nici o reședință permanentă, se va lua în considerare statul în care locuiește în mod obișnuit.
Dacă și în acest caz salariatul locuiește în mod obișnuit în ambele state (sau în niciunul dintre ele), se va lua în considerare naționalitatea persoanei respectiv. Dacă are cetățenia ambelor state sau a nici uneia dintre ele, autoritățile vor găsi o soluție de comun acord. Spre exemplul, dacă un angajat s-a mutat cu familia în Spania, locuind și fiind angajat de mult timp acolo, reședința sa fiscală va fi în Spania. În acest caz, conform tratatului de evitare a dublei impuneri, angajatul va plăti impozit pe salariu în Spania, nu în România, scrie Avocatnet.
Venituri salariale. Excepție
În privința salariului va fi aplicată aceeași logică: aceste venituri vor fi impozabile în statul unde vor fi obținute, cu excepția cazului când activitatea va fi desfășurată în celălalt stat. Adică, dacă un român merge să lucreze în Spania pentru șapte luni, rezidența lui fiscală rămânând în România. Într-un asemenea caz, deși rezidența fiscală ar rămâne în România, conform tratatului s-ar aplica excepția, venitul fiind impozabil în Spania. Totuși, această excepție nu va fi aplicabilă în următoarele situații:
- prezența în celălalt stat este pentru o perioadă egală sau mai scurtă de 183 de zile, în 12 luni
- angajatorul nu este rezident în statul unde este desfășurată activitatea (în Spania)
- plata salariului nu este suportată de un sediu permanent al angajatorului, în Spania.
Avocatnet menționează că, dacă un salariat este considerat rezident român și desfășoară activități în Spania, orice impozitare în România a acestuia trebuie să se facă ținând cont de impozitul pe venit plătit în Spania, deducându-se din impozitul pe venit care trebuie plătit în România ceea ce s-a plătit în Spania.
Datele oficiale arată că, românii au stabilit un record la numaărul de angajări, fiind cei mai numeroşi angajaţi străini din Spania.
In timpul crizei imobiliare, numărul românilor cu rezidenţă în Spania a scăzut la 700.000, iar acum cel puţin jumătate dintre ei au un loc de muncă legal.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News
Ţi s-a părut interesant acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.