Într-o amplă analiză pe această temă, BBC surprinde șapte momente-cheie din viața celui care avea să devină un adevărat despot, atacând fără nici un motiv, practic, o țară vecină, doar pentru a demonstra tuturor că el, Putin, este cineva pe în această lume.
Începutul. 1964
Născut într-un Leningrad încă marcat de cele 872 de zile de asediu din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, tânărul Vladimir a fost un băiat arțăgos și combativ la școală - cel mai bun prieten al său își amintește că "putea să se bată cu oricine" pentru că "nu-i era frică".
Totuși, într-un oraș terorizat de bandele de stradă, un băiat subțirel, dar plin de curaj, avea nevoie de un avantaj, astfel că la 12 ani a început să practice sambo, o artă marțială rusă, apoi judo. Determinat și disciplinat, el a obținut, la vârsta de 18 ani, centura neagră la judo și se clasase pe locul al treilea în competiția națională de juniori.
Un episod care, potrivit BBC, l-a ajutat să-și croiască o personalitate de macho, imagine atent cizileată. Un episod care i-a confirmat convingerea sa timpurie că, într-o lume periculoasă, trebuie să fii încrezător, dar și să realizezi că, după propriile sale cuvinte, atunci când o luptă este inevitabilă, "trebuie să lovești primul și să lovești atât de tare încât adversarul să nu se mai ridice".
Un loc de muncă în KGB, 1968
În general, leningrădenii evită, pe cât posibilă, să treacă pragul clădirii numărul 4 de de pe Bulevadrul Liteinîi, unde se afla sediul poliției politice locale a KGB. Atât de mulți oameni au trecut prin celulele acestei instituții odioase în drum spre lagărele de muncă din Gulag, pe vremea lui Stalin, încât oamenii glumeau amar spunând că din subsolurile imobilului, supranumit "Bolshoi Dom" (Casa Mare), pentru că era cea mai înaltă clădire din Leningrad, se putea vedea Siberia.
Cu toate acestea, la vârsta de 16 ani, Putin a bătut la ușa biroului de informații al instituții, unde l-a întrebat pe ofițerul din spatele biroului, destul de perplex la vederea unui puști, cum se poate înregistra. I s-a spus că trebuie să fi efectuat serviciul militar sau să dețină o diplomă, în special, una în Drept. A fost momentul care i-a decis parcursul în viață. Pentru Putin, un oarecare de pe stradă, KGB-ul era cea mai mare bandă din oraș, pentru că oferea securitate și o carieră chiar și pentru cineva fără legături de partid.
Dar a reprezentat, de asemenea, o șansă de a face lucrurile să se întâmple - așa cum spunea el însuși despre filmele de spionaj pe care le urmărea în adolescență, "un singur spion poate decide soarta a mii de oameni".
Mulțimea care îl înconjoară, 1989
În ciuda tuturor speranțelor sale, cariera lui Putin în KGB nu strălucit niciodată. A fost un agent muncitor, dar nu un pilot de încercare. A învățat însă limba germană, ceea ce a dus la numirea sa la biroul de legătură al KGB din Dresda în 1985. Câțiva ani, a dus o viață confortabilă, până în noiembrie 1989, când regimul est-german a început să se prăbușească.
Pe 5 decembrie, o mare de oameni a înconjurat clădirea KGB din Dresda. Putin a sunat disperat la cea mai apropiată garnizoană a Armatei Roșii pentru a cere protecție. I s-a răspuns: "Nu putem face nimic fără ordine de la Moscova. Iar Moscova tace”. Putin a învățat să se teamă de prăbușirea bruscă a puterii centrale - și a decis să nu repete niciodată ceea ce el considera a fi greșeala liderului sovietic Mihail Gorbaciov de a nu reacționa rapid și decisiv la forțele de opoziție.
Intermedierea programului "Petrol contra alimente", 1992
Putin a părăsit KGB-ul când Uniunea Sovietică a intrat în implozie, dar curând obține o slujbă de consilier pentru noul primar reformist al orașului Sankt Petersburg. În contextul unei economii în cădere liberă, Putin primește misiunea de a gestiona un acord în încercarea de a-i ajuta pe locuitorii orașului să treacă mai ușor peste greutățile vremurile. A fost vorba despre un program în valoare de 100 de milioane de doalri ce presupunea obținerea de alimente în schimbul unor cantități de petrol și alte materii prime.
În practică, nimeni nu a văzut vreun produs alimentar, dar, potrivit unei anchete, rapid suprimată, Putin, prietenii săi și gangsterii din oraș au băgat banii în buzunare. În "nebunii ani '90", Putin a învățat rapid că influența politică este o marfă care poate fi cumpărată și că lumea interlopă poate fi un aliat util. Când toți cei din jurul tău profită de pe urma poziției pe care o dețin, de ce nu ar proceda și el la fel?
Invazia Georgiei, 2008
Când Putin a devenit președinte al Rusiei, în 2000, a sperat să stabilească o relație pozitivă cu Occidentul - în condițiile sale, inclusiv cu o sferă de influență în fosta Uniune Sovietică. Optimistul său s-a transformat însă rapid în dezamăgire, apoi în furie pentru că Occidentul evita să privească Rusia ca un jucător real pe arena internațională, încercând, potrivit lui Putin, să o izoleze și să o umilească.
Când președintele georgian Mihail Saakașvili s-a angajat pe drumul aderării la NATO, Putin a văzut roșu în fața ochilor, iar tentativa tânărului lider de la Tbilisi de a recâștiga controlul asupra regiunii separatiste Osetia de Sud, susținută de Rusia, a devenit un pretext pentru o operațiune militară. Un fel de pedeaptă pentru un comportament inadecvat, în viziunea lui Putin.
În cinci zile, forțele rusești au anihilat armata georgiană și i-au impus lui Saakașvili o pace umilitoare.
Occidentul este indignat, dar președintele american Barack Obama se oferă să "restabilească" relațiile cu Rusia, iar Moscova primește chiar dreptul de a găzdui Cupa Mondială de fotbal din 2018. În mintea lui, Putin este mai mult decât sigur că, în fața unei puteri care își face singură dreptate, indiferent de mijloace, Occidentul va ceda, la un moment dat.
Demonstrații la Moscova, 2011-2013
Convingerea larg răspândită - și credibilă - că alegerile parlamentare din 2011 au fost fraudate a declanșat proteste care au luat amploare doar atunci când Putin a anunțat că va candida din nou în 2012. Cunoscute sub numele de "protestele din Bolotnaia", după numele pieței din Moscova pe care protestatarii au ocupat-o, acestea au reprezentat cea mai mare manifestare de opoziție publică înregistrată vreodată sub Putin.
Din biroul său de la Kremlin, Putin a văzut totul ca o tentativă de lovitură de stat, cu mitinguri inițiate, încurajate și dirijate de Washington. De altfel, Moscova a acuzat-o personal de toate cele întâmplate pe Hillary Clinton, pe atunci Secretarul de stat al SUA.
Concluzia trasă de Putin: Occidentul a renunțat să se mai poarte cu mănuși, că îl vizează direct și că, de fapt lumea civilizată i-a declarat, lui, război.
Izolarea Covid, 2020-21
Când pandemia de Covid-19 a cuprins lumea, Putin s-a aflat într-o stare de izolare neobișnuită chiar și pentru autocrații personaliști, oricine dorea să se întâlnească cu el fiind izolat timp de două săptămâni sub pază și apoi nevoit să traverseze un coridor scăldat în lumină ultravioletă ucigătoare de germeni și acoperit cu dezinfectant.
A fost o perioadă în care numărul celor care putea să se întâlnească și să discute cu Putin s-a redus dramatic. Practic, au rămas mai mult cei care îi împărtășeau ideile. Cu mici excepții. Expus la mai puține puncte de vedere alternative și văzându-și cu greu propria țară, Putin pare să fi "învățat" că toate presupunerile sale erau corecte și toate prejudecățile sale justificate, iar semințele invaziei Ucrainei au fost plantate.
Citește și
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News
Ţi s-a părut interesant acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.