În primul rând, este important pentru asociațiile de proprietari să fie atente la ce date prelucrează și la necesitatea prelucrării datelor respective. Nu trebuie uitat că o cameră de supraveghere înregistrează când pleacă și când se întoarce un locatar în apartament, cine la cine se duce etc.
O problemă reală
Orice instalare și folosire a unui astfel de dispozitiv trebuie să fie justificată obiectiv - să fie necesară și proporțională cu scopul urmărit. Acest lucru se datorează faptului că, de obicei, temeiul de prelucrare a datelor, într-o asemenea situație, este interesul legitim al asociației de proprietari (să zicem interesul de a asigura siguranța și securitatea în bloc).
Astfel, asociația de proprietari trebuie să identifice o problemă (de exemplu, cresc actele de vandalism din zonă) și să vadă ce opțiuni are la dispoziție. Dacă nu are alte soluții mai puțin intruzive în viața privată a persoanelor vizate de filmare, atunci poate să instaleze camerele. Ideea e să se identifice necesitatea măsurii și să se asigure o proporționalitate între măsură, în sine, și drepturile persoanelor vizate de filmare.
„O astfel de prelucrare a datelor în interes legitim ce poate fi stabilită de către asociația de proprietari este cea efectuată prin intermediul unui sistem de supraveghere video pentru asigurarea pazei şi protecției persoanelor, bunurilor și valorilor, a imobilelor și a instalațiilor de utilitate publică, precum și a împrejmuirilor afectate acestora, dar și în zona de acces în imobil sau lifturi”, scrie într-un ghid publicat de Autoritatea română de protecția datelor (ANSPDCP)
Filmările (și, eventual, înregistrările audio) vor putea fi folosite exclusiv pentru motivele invocate pentru justificarea lor. Cu alte cuvinte, o asociație de proprietari nu va putea să instaleze niște camere video/audio pentru motive de siguranță, doar ca, ulterior, să folosească înregistrările pentru alte obiective - de exemplu, stabilirea cotelor la întreținere.
Citește și Viața la bloc. BANI de la stat NU doar pentru izolare termică
Accesarea camerelor de filmat (și a imaginilor și a sunetelor) trebuie să se facă într-un cadru clar determinat. Astfel, este important să se stabilească, exact, cine are acces la date și să se asigure un cadru de securitate, limitându-se expunerea datelor. Mai mult, persoana sau persoanele autorizate să acceseze filmările trebuie să se limiteze la ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului pentru care s-a luat decizia plasării și utilizării camerelor.
De asemenea, trebuie stabilit, cu exactitate, câte camere se amplaseză, unde și, mai ales, unde se va afla locația de stocare a echipamentelor. Bineînțeles că aceste lucruri țin de necesitate și proporționalitate, în principal, dar nu numai. Ideea de bază e că trebuie urmărită limitarea, pe cât posibil, a ingerinței în viața privată a oamenilor. De aceea, s-ar putea ca instalarea unor camere la fiecare etaj să fie prea mult, de exemplu, explică Avocatnet.
Cât trebuie păstrate imaginile? Autoritatea de supraveghere recomandă ca aceasta să nu depăşească 30 zile. „Excepție pot face situațiile temeinic justificate în care s-au produs evenimente ce necesită stocarea doar a imaginilor relevante pe o perioadă mai mare de timp necesară îndeplinirii scopurilor respective (de ex. până la soluționarea definitivă a unei cauze penale de către organele judiciare)”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News
Ţi s-a părut interesant acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.