Potrivit legislației în vigoare, pentru salariații angajați cu contract de muncă se cotizează automat pentru pensie, chiar dacă angajatorul nu virează contribuțiile la stat (acest aspect s-ar putea schimba în viitor, având în vedere că, în proiectul viitoarei legi a pensiilor, perioadele pentru care nu se virează contribuțiile nu vor mai fi considerate ca perioade de cotizație). Ca atare, pe perioadele în care salariații se află în anumite concedii vorbim de stagiu de cotizare și, prin urmare, de vechime în muncă pentru stabilirea dreptului la pensie.

1. Concediul de odihnă

Fiecare salariat trebuie să-și poată lua anual măcar 20 de zile libere, având dreptul la acestea prin Codul muncii, iar perioada de concediu este calculată la stagiul de cotizare. "Absențele nemotivate și concediile fără plată se scad din vechimea în muncă", prevede Codul muncii. Așadar, concediile fără plată sunt cele care nu se vor lua în calcul pentru vechimea în muncă, dar nu cele de odihnă.

2. Concediul pentru incapacitate de muncă

Concediul pentru incapacitate temporară de muncă, pentru accidente de muncă sau boli profesionale, se acordă în baza unui certificat medical, conform dispozițiilor Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale. Iar perioada în care contractul de muncă al salariatului aflat în acest concediu se suspendă este considerată vechime în muncă. Perioada acestui concediu e recunoscută expres în Legea pensiilor ca perioadă de cotizare, chiar dacă e necontributivă.

Citește și Pensia care dispare. Bine de știut la început de an

3. Concediile pentru părinți

Concediul de creștere, cel de risc maternal, concediul de maternitate (cel mult 126 de zile), cel de acomodare, cel pentru îngrijirea copilului bolnav, precum și cel paternal sunt luate în calcul ca perioade de cotizare pentru pensie.

- Concediul de risc maternal se acordă gravidelor, femeilor care au născut recent și celor care alăptează, atunci când la locul de muncă există riscuri pentru securitatea/sănătatea salariatelor ori repercusiuni asupra sarcinii/alăptării. Pe această perioadă, se acordă o indemnizație de cel puțin 75% din media veniturilor din ultimele șase luni dinaintea acestuia.

- Concediul de maternitate este luat de salariatele care urmează să nască, acordat împărțit între perioada de sarcină și cea de lăuzie (cel mult 126 de zile). Indemnizația este de 85% din media veniturilor din ultimele şase luni.

- Concediul paternal este singurul concediu care aparține exclusiv taților: cinci zile lucrătoare, în primele opt săptămâni de la nașterea copilului, având dreptul să fie plătit pe perioada acestui concediu.

- Concediul de creștere a copilului, ce poate fi acordat oricăruia dintre părinți, are o durată de doi ani (trei, în cazul copilului cu handicap).Indemnizația lunară se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori datei naşterii copilului.

- Concediul de acomodare pentru cei care adoptă este de cel mult un an, iar cuantumul indemnizației de acomodare este de 1.700 de lei/lună.

- Concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la șapte ani. În cazul copilului cu handicap însă, pentru afecțiunile intercurente, concediul este până la împlinirea vârstei de 18 ani. Și aici există dreptul la o indemnizație lunară de 85% din baza de calcul, care este determinată ca medie a veniturilor lunare din ultimele șase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.