Pentru Putin, escaladarea nucleară nu ar fi o modalitate de a smulge victoria din ghearele înfrângerii, ci de a smulge supraviețuirea - politică sau chiar fizică - din ghearele uitării. Spre deosebire de liderii democrați, el nu are cum să se retragă cu grație după toate daunele pe care le-a făcut. Ca un istoric șarlatan al țarilor, el știe că sfârșitul său ar putea fi dezastruos.

Acesta este motivul pentru care ar putea scoate de la naftalină o doctrină rusă pe care analiștii occidentali o numesc "escaladarea pentru a de-escalada". Aceasta înseamnă să se meargă pe calea nucleară pentru a evita să piardă un război convențional (non-nuclear). Putin ar detona una sau mai multe bombe nucleare "tactice" (spre deosebire de cele "strategice"). Acestea sunt explozii cu randament redus, suficient de mari pentru a elimina o poziție a armatei ucrainene sau un centru logistic - dar prea "mici" pentru a șterge un oraș întreg. 

Aruncând o astfel de bombă, Putin ar semnala că este dispus să folosească mai multe. Motivația sa ar fi să forțeze Ucraina să se predea și Occidentul să iasă din conflict - dar fără a invita la represalii automate din partea SUA. Putin vrea ca dușmanii săi să se retragă, astfel încât să poată declara victoria și să rămână la putere.

Un astfel de act de disperare, se înțelege de la sine, ar marca cea mai întunecată cotitură în istoria omenirii de la Hiroshima și Nagasaki încoace. Nu numai că ar ucide, mutila și traumatiza un număr uriaș de oameni nevinovați - Putin face deja acest lucru - dar ar provoca o teroare durabilă în întreaga lume. 

Ce înseamnă spargerea tabuu-ului nuclear

Escaladarea lui Putin ar sparge tabuul din timpul Războiului Rece împotriva utilizării armelor nucleare pentru orice altceva decât pentru descurajare. Dacă va fi văzut că scapă nepedepsit, alte state nucleare (Coreea de Nord sau Iranul n.r.) vor urma exemplul. Acest lucru, la rândul său, ar forța țările care au renunțat la armele nucleare în numele neproliferării sau al dezarmării - așa cum a făcut Ucraina în anii 1990 - să își construiască propriile arsenale. Controlul armelor ar fi mort. Războiul nuclear, prin intenție sau accident, ar deveni mai probabil în mai multe locuri, din vestul până în sudul și estul Asiei.

Ce ar trebui, atunci, să facă președintele american Joe Biden? El trebuie să-l descurajeze pe Putin, evident, pregătind în același timp un răspuns dacă Putin escaladează. Dar acestea sunt două aspecte ale aceleiași decizii: Răspunsul implicit face și descurajarea.

Matthew Kroenig de la Consiliul Atlantic, un think tank, a rezumat câteva dintre opțiuni. Un răspuns la un atac nuclear rusesc limitat este dublarea, triplarea sau cvadruplarea tuturor măsurilor pe care Occidentul le-a luat deja împotriva regimului lui Putin, izolând complet Rusia de lumea occidentală. În loc să cedeze, Occidentul ar trimite, de asemenea, mai multe arme în Ucraina și mai multe forțe, inclusiv arme nucleare, pe frontul estic al NATO. 

Un astfel de răspuns limitat în mod deliberat ar urmări să oprească o spirală de escaladare înainte de a începe. Problema este că Putin ar putea să nu considere acest răspuns suficient de înfricoșător pentru a fi descurajat. El este deja un paria, iar rușii suferă deja din cauza sancțiunilor. Dacă se teme de sfârșitul propriei domnii sau al vieții sale - și acesta, amintiți-vă, este scenariul pe care îl contemplăm - tot ar merge până la capăt.

O altă problemă este că un răspuns reținut ar părea lamentabil de inadecvat pentru ucraineni și pentru restul lumii. Prietenii Kievului și-ar pierde curajul. Dictatori precum Kim Jong-Un, din Coreea de Nord, ar trage concluzia că poți să te dai în stambă și să supraviețuiești.

Variantele de răspuns ale lui Biden, între apocalipsă și război convențional?

Așadar, răspunsul lui Biden trebuie să fie mai în forță. El are două opțiuni militare. Una dintre ele este să răspundă la fel, desfășurând, de asemenea, o bombă nucleară tactică de mică putere pentru spectacol - în Oceanul Arctic, să zicem, sau în îndepărtata Siberie. Norul său de ciupercă ar fi menit să fie un semn de Stop pentru Putin. De asemenea, i-ar reasigura pe ucraineni și pe restul lumii că SUA vor răspunde la escaladare la fel de bine - că vor aplica tabu-ul nuclear.

Problema este că acest lucru ar transforma confruntarea într-o confruntare apocaliptică, care ar putea duce la o serie de detonări tactice. Iar Rusia, care este aproximativ la egalitate cu SUA în ceea ce privește focoasele nucleare strategice, are de aproximativ 10 ori mai multe focoase tactice cu care se poate juca. Scenariile devin imposibil de calculat, mai ales atunci când se ia în calcul eroarea umană. Ar exista riscul unui Armaghedon.

Cea mai bună opțiune militară este, prin urmare, un atac convențional al SUA asupra forțelor rusești. Ținta ar putea fi exact baza care a lansat atacul nuclear. Sau ar putea fi trupele rusești din Ucraina. 

Acest lucru ar semnala Ucrainei și lumii că orice încălcare a tabuului nuclear va fi pedepsită. Iar mesajul pentru Putin ar fi că nu poate escalada pentru a de-escalada, pentru că Occidentul va interveni pentru a-l învinge. 

Inconvenientul, evident, este că acest lucru echivalează cu o confruntare directă între Rusia și NATO și, prin urmare, implică riscul unui al treilea război mondial având ca final varianta Armaghedonului. Putin ar putea ajunge la concluzia că SUA nu este pregătită să riposteze cu bombe nucleare și să lanseze și mai multe lovituri de acest tip.

Biden și comunicarea deciziei nucleare

Acest lucru ridică o altă întrebare la care Biden trebuie să răspundă: Odată ce a decis cum ar răspunde la diferite niveluri de escaladare nucleară, cum ar trebui să comunice acest lucru - lui Putin, aliaților, dușmanilor și publicului? 

Dacă vrea să maximizeze valoarea de descurajare a comunicării sale, va fi clar, specific și public: ”Dacă Putin face X, noi vom face Y!”. Problema este că Biden ar renunța la orice flexibilitate atunci când Putin face ceva ușor diferit de X. 

Opțiunea mai bună - pe care Biden pare să o fi ales - este să fie deliberat vag în public. Dezavantajul este că acest lucru îi ține pe ucraineni în suspans. Avantajul este că Putin trebuie să presupună ce este mai rău. 

Mai există o altă posibilitate. Să revenim la premisa noastră: Putin nu vrea să recurgă la arme nucleare, dar o va face dacă se teme că propria sa supraviețuire este amenințată. SUA ar putea face planuri de schimbare a regimului - adică de eliminare a lui Putin și a cercului său intim - în cazul unei escaladări nucleare. În acest caz, cel mai bine ar fi să comunice acest lucru nu vag, ci specific, și nu în mod public, ci privat - lui Putin.

Dacă există vreo licărire de speranță în această perioadă întunecată, aceasta a strălucit în Uzbekistan săptămâna trecută, când Putin s-a întâlnit cu liderii Indiei și Chinei, Narendra Modi și Xi Jinping. Ambele țări sunt puteri nucleare. India este nealiniată, iar China se află nominal în spatele lui Putin. Dar ambele i-au exprimat lui Putin "îngrijorarea" lor în legătură cu războiul său. 

Indiferent de dușmănia dintre Beijing și Washington, indiferent de celelalte conflicte în curs, spectrul războiului nuclear trebuie și poate uni lumea împotriva amenințării. În mod discret, Biden, Xi și toți ceilalți lideri mondiali ar putea lăsa deoparte diferendele lor și să-i transmită lui Putin acest mesaj: Dacă folosești nucleara ne vom asigura că ești eliminat”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.