Uraniul a fost descoperit în urmă cu puțin peste 200 de ani, în 1789, iar astăzi se numără printre cele mai importante minerale energetice din lume.

De-a lungul istoriei, mai multe evenimente și-au lăsat amprenta asupra producției globale de uraniu, de la inventarea energiei nucleare până la stocarea de arme în timpul Războiului Rece.

Era prenucleară

Prima centrală nucleară comercială a intrat în funcțiune în 1956. Înainte de aceasta, producția de uraniu era dedicată în principal satisfacerii cerințelor militare.

În anii 1940, cea mai mare parte a uraniului din lume provenea de la mina Shinkolobwe din Congo-ul belgian. În această perioadă, Shinkolobwe și mina Eldorado din Canada au furnizat, de asemenea, uraniu pentru Proiectul Manhattan și pentru prima bombă atomică din lume.

Cu toate acestea, sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a marcat începutul a două evenimente care au schimbat industria uraniului - Războiul Rece și apariția energiei nucleare.

Vârful producției de uraniu

Între 1960 și 1980, producția mondială de uraniu a crescut cu 53%, atingând un nivel record de 69.692 de tone.

Iată o defalcare a principalilor producători de uraniu în 1980:

Această creștere a producției a fost determinată de mai mulți factori, printre care se numără focul Războiului Rece și creșterea cererii de energie nucleară. De exemplu, în 1957, SUA dețineau 5.543 de focoase nucleare. Zece ani mai târziu, avea peste 31.000, iar URSS a depășit în cele din urmă această cifră cu un stoc maxim de aproximativ 40.000 de focoase nucleare în 1986.

În plus, numărul tot mai mare de reactoare din întreaga lume a propulsat, de asemenea, producția de uraniu la noi maxime. În 1960, 15 reactoare erau în funcțiune la nivel mondial. Până în 1980, acest număr a crescut la 245. Mai mult, după criza petrolului din 1973, energia nucleară a apărut ca o alternativă viabilă la combustibilii fosili, iar prețul uraniului s-a triplat între 1973 și 1975. Deși creșterea producției de uraniu a fost mai puțin spectaculoasă, prețurile ridicate au făcut ca mineritul să fie mai profitabil.

Nouă tentativă de exploatare a uraniului românesc

Cu toate acestea, mai multe accidente nucleare în lume, cum ar fi topirea reactorului de la Three Mile Island din SUA în 1979 și dezastrul de la Cernobîl din Ucraina din 1986, au pus capăt creșterii rapide a energiei nucleare. În plus, după încheierea Războiului Rece, stocurile militare de uraniu au fost folosite ca "aprovizionare secundară", reducând într-o oarecare măsură nevoia de producție minieră. Ca urmare, producția de uraniu a scăzut brusc după 1987.

Situația actuală a mineritului de uraniu

Producătorii de uraniu s-au schimbat considerabil de-a lungul timpului. Deoarece viabilitatea economică a zăcămintelor de uraniu depinde adesea de prețul pieței, multe țări au renunțat din cauza scăderii prețului uraniului, în timp ce altele au intrat în combinație.

Kazahstanul este principalul producător mondial de uraniu din 2009. În 2019, Kazahstanul a extras mai mult uraniu decât Canada, Australia și Namibia la un loc, reprezentând 42% din producția mondială. De asemenea, este demn de remarcat faptul că Kazahstan, Uzbekistan, Rusia și Ucraina - patru țări care au făcut parte din fosta URSS - au intrat în lista primelor 10 țări.

Canada a fost al doilea mare producător mondial de uraniu, în ciuda reducerilor de producție la cele mai mari mine de uraniu din țară. Australia s-a clasat pe locul al treilea, cu doar trei mine producătoare de uraniu, inclusiv Olympic Dam, cel mai mare zăcământ de uraniu cunoscut din lume.

În total, primele 10 țări au reprezentat 99% din producția mondială de uraniu, iar majoritatea acestei producții a provenit de la primele trei țări. Cu toate acestea, producția globală a avut o tendință de scădere din 2016, cu o ușoară creștere în 2019.

Viitorul producției de uraniu: În creștere sau în scădere?

Piața uraniului se află într-un punct de inflexiune, cu o ofertă tot mai restrânsă și o cerere în creștere.

Începând cu 2020, producția minieră a acoperit doar 74% din necesarul mondial pentru reactoare, iar analiștii se așteaptă ca deficitul pieței să continue până în 2022. Deși sursele secundare au umplut în mod istoric decalajul dintre cerere și ofertă, evoluțiile recente de pe piața uraniului au dus prețurile la maximele ultimilor șase ani, ceea ce ar putea afecta și producția de uraniu.

În plus, trecerea la energia curată ar putea da un impuls cererii de uraniu, în special datorită avantajelor energiei nucleare. Având în vedere că țări precum China adoptă energia nucleară, iar altele planifică eliminarea completă a acesteia, rolul în evoluție al energiei nucleare în mixul energetic global va influența probabil viitorul producției de uraniu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.