În prezent, această politică a fost efectiv abandonată. Aparent, politica externă a SUA acordă acum prioritate problemelor care nu numai că permit, dar și împing China și Rusia să se arunce una în brațele celeialte, iar asta în ciuda divergențelor bine cunoscute, ba chiar a confruntărilor dintre cele două părți. Cele două țări nu s-au considerat niciodată prietene: au și luptat una cu alta din cauza unor dispute de frontieră. Rusia, unul dintre cei mai mari exportatori de combustibili fosili, profită de pe urma prețurilor ridicate la petrol. Iar China, cel mai mare importator, beneficiază de prețuri scăzute. Între Beijing și Moscova există diferențe de opinie inclusiv în privința schimbărilor climatice și a modului de combatere a consecințelor acestora. 

Cu toate acestea, la summitul lor online din 15 decembrie 2021, președinții Vladimir Putin și Xi Jinping s-au asigurat de sprijin reciproc și au declarat lumii că împărtășesc viziuni comune cu privire la problemele geopolitice majore. Nu a fost anunțată însă nici nimic concret. Dar chiar și așa, poziția adoptată de cei doi lideri poate fi considerată un avertisment la adresa sistemului global condus de SUA.

Un eșec major

Pentru SUA, acest lucru ar fi un eșec major. Declinul Americii, sub forma unei cote în scădere a produsului intern brut (PIB) mondial, nu poate fi ascuns sau inversat. Dar rămâne cea mai puternică țară din lume, iar printr-o diplomație abilă, SUA pot încă împiedica China și Rusia să se apropie una de cealaltă.

Președintele Barack Obama a încercat să își câștige prieteni într-o lume în care prietenia, în comparație cu interesele reale, are o importanță redusă. Încercările sale au fost lăudabile, dar nu au avut succes. Potențialii inamici au început să se convingă de faptul că SUA refuză să folosească forța militară. O astfel de percepție este periculoasă, deoarece forțează țările nemulțumite să sondeze terenul fără prea mult risc de represalii militare. Conflictele locale și regionale s-au intensificat și au scăpat de sub controlul SUA. Aliații au început să aibă îndoieli cu privire la faptul că Washingtonul își va onora cu adevărat angajamentele scrise sau nescrise de a-i ajuta. Sistemul de alianțe al SUA a fost slăbit, permițând Chinei și Rusiei (și puterilor regionale, precum Turcia) să își consolideze pozițiile în lume, subminând discret supremația SUA.

Politica externă și de securitate a președintelui Donald Trump a fost opacă, o mare parte din deciziile sale politice fiind luate după bunul plac și "din întâmplare", dând impresia unei nave fără căpitan. Dar în spatele întregii confuzii și a deciziilor prost concepute se ascundea o anumită logică - Trump a fost primul președinte care a recunoscut că ponderea în scădere a Americii în PIB-ul global înseamnă că angajamentul global al SUA trebuie redus. 

Așa că, atunci când Biden a preluat mandatul, el a fost obligat să reorienteze politica externă a SUA. Biden s-a confruntat cu o serie de provocări și probleme, numite China, Rusia, Taiwan, Ucraina, Iran și Coreea de Nord. Toate pot fi însă rezolvate doar dacă Biden este dispus, potrivit TNI, să decidă cum să răspundă SUA la crizele externe și care este marele său plan pentru America și pentru lume. Dacă este capabil să facă acest lucru, atunci este posibilă o soluție pentru fiecare dintre problemele menționate. În caz contrar, se va bloca. Întrebarea cheie este dacă modul în care SUA se văd pe ele însele se potrivește cu modul în care sunt percepute de ceilalți și cum va arăta echilibrul de putere în 2022.

Citește și Criza mondială se amână! Experții JPMorgan: Prudența NU înseamnă PANICĂ

Citește și Ultima INVENȚIE a chinezilor te înspăimântă! Omul, la mâna robotului

Din câte se poate observa, Ucraina se află în fruntea listei. Rusia își revendică în continuare dreptul de a obstrucționa viitoarea aderare a Kievului la NATO și de a limita prezența NATO în Europa de Est. În Occident, această confruntare este în general considerată o relicvă a Războiului Rece, SUA, aliații săi europeni și NATO luptând acum împotriva Uniunii Sovietice sub forma Rusiei și a Chinei care își păstrează neutralitatea. Dar Războiul Rece s-a încheiat - iar șansele ca o astfel de viziune să ducă la o soluție sunt minime.

Interesele Rusiei și ale Chinei în Ucraina sunt divergente - din punct de vedere strategic și economic. Preocupările Rusiei cu privire la o potențială amenințare din partea Ucrainei nu prea contează pentru China care, pentru a-și diversifica lanțurile de aprovizionare, importă minereu de fier, cereale, ulei vegetal, grăsimi animale și metale feroase din Ucraina și nu dorește ca Rusia să preia controlul. 

Dar politica americană a contribuit la apropierea dintre Rusia și China într-o chestiune în care cele două țări nu se înțeleg. Străinii nu au acces la toate informațiile și serviciile de informații, dar SUA au ratat oportunități de a exploata interesele lor divergente. În viitor, pe măsură ce Rusia și China colaborează în mod mai coerent pentru a contracara poziția globală a SUA, America va trebui să acționeze cu mai multă prudență. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.