Privind concentrat din spatele ochelarilor, acest "doctor" pasionat, în vârstă de 70 de ani, care va ieși la pensie pe 31 decembrie, are multă treabă cu câteva zile înainte de ultimul Crăciun al atelierului său. 
"Acum mă vor face bine", spune, pe un ton grav, acest bărbat mustăcios, adresându-se unui client, aluzie la al treilea cancer cu care luptă.

Masa sa de operație, luminată de o tub slab de neon și înconjurată de unelte și piese de schimb, este ca o veritabilă peșteră a lui Ali Baba, unde mii de jucării colorate se revarsă de pe rafturile înalte până la tavan.

Păpuși, jocuri de societate, jucării de pluș, cai de lemn, toate trimise doctorului cel bun de clienți din Spania, dar și din Franța, Marea Britanie, Portugalia și chiar din Uruguay: atelierul său este, de asemenea, o mașină a timpului care te readuce la începutul secolului trecut. "În Spania, am fost singurii care ne-am dedicat restaurării tuturor tipurilor de jucării", spune acest madrilen, care a învățat împreună cu tatăl său o meserie "care nu se învață în nicio academie".

"Spiritul jucăriei"

Clienții "care vin cel mai des sunt adulți nostalgici după ceea ce au avut în copilărie", spune Antonio Martínez Rivas. "Unii îmi spun 'nu o schimba, dacă pui o nouă căptușeală, găsește una la fel, pentru că acesta este spiritul jucăriei'", când "alții vorbesc cu păpușile lor", observă el, serios, înainte de a fi întrerupt de un client.

David Hinojal, în vârstă de 40 de ani, a venit să ridice o maimuță de pluș care țipă când este apăsată pe burtă. "Este un cadou pe care l-am adus pentru soacra mea dintr-o călătorie în Mexic, "și ne este foarte drag", spune cu zâmbetul pe buze acest angajat din turism.

Pentru gnerațiile tinere, atelierul lui Antonio este o curiozitate, astfel de spaniolii vin din toate colțurile țării pentru a vedea această ciudățenie. "Am auzit că spitalul de jucării urmează să se închidă" și "ne-am gândit că ar fi foarte interesant să îl vizităm", explică o tânără venită împreună cu prietenul ei de la Barcelona. 

"Este o formă de artă și ieși din atelier cu un sentiment de nostalgie", a completat o profesoară în vârstă de 60 de ani, care a văzut în atelier un mic proiector de diapozitive și un cal din papier-mâché, asemănător cu cele pe care le vedea în copilărie.

Reciclarea și jocurile video

"Este păcat că se închide (...) pentru că este un mod de a recicla jucării, de a nu mai consuma", spune David Hinojal. "Trebuie să dăm o valoare jucăriei", deoarece "dacă vom continua așa, deșeurile ne vor copleși", adaugă Antonio Martínez Rivas, care, prin această închidere, pune capăt unei aventuri de familie.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.