Alexandru Bodislav a afirmat că: ”Industria HoReCa are nevoie de un control mai mare. Gândiți-vă că în momentul în care tu le mărești TVA-ul, industria va mări tarifele sub pretextul că trebuie să transfere cota de TVA de la încasare către client. Dar gândiți-vă că principala problema este modul în care colectează ANAF. ANAF este cea care nu reușește să colecteze! ANAF colectează cam un leu din 3 direct din TVA din partea companiilor din industria HoReCa, iar acest lucru nu se schimbă. Practic, companiile din HoReCa vor încasa mai mult, dar nu vor transfera această creștere de încasare către ANAF, în ideea că vor acoperi acel surplus 10% de TVA încasat. Acest lucru doar creează o brambureală. Pentru moment este o idee foarte bună, pentru că, până la urmă, dacă ne uităm exclusiv pe HoReCa, este practic în piramida superioară a lui Maslow. Adică sunt nevoi elevate până la urmă și practic acestea nu ar trebui lăsate libere și pentru o satisfacție mai mare a consumatorului, pentru că în realitate nu creează efectiv o satisfacție majoră. Ele doar sunt stări de spirit care sunt emulate prin această situație și omul de rând are nevoie să înțeleagă, pentru că dacă vrea să beneficieze de o soluție în care să se simtă mai bine, că practic pentru asta este HoReCa construită. Nu este industria alimentară este practic o industrie care se bazează pe servicii, care îți oferă o situație mai bună, spiritual vorbind, și acesta ar trebui să fie tarifat ca oricare TVA, respectiv 19%. Acest lucru trebuie nuanțat, însă impunerea este problema. ANAF nu reușește să-și colecteze partea lor.

În ceea ce privește impozitarea mictroîntreprinderilor, profesorul spune că ”este un element direct, funcțional pe care îl putem aplica, dar trebuie lucrat foarte bine și la modul în care se implementează, că se propune creșterea de la 1 % la 2 % și respectiv scăderea pragului de la 500.000 de euro la 250.000 de euro. Este binevenită, însă era și mai binevenită dacă se aplica în momentul în care economia era pe creștere, pe boom, nu pe prag de recesiune”.

În ceea ce privește creșterea impozitării dividendelor de la 8% la 10%, Alexandru Bodislav a explicat că: ”Asta intră în categoria, cum spun americanii ”share the wealth”, adică împarte avuția. Trebuie într-un fel să strângi cureaua și practic beneficiile pe care tu le duci acasă, din 5% la începutul anului, la 8%, acum vor ajunge undeva la 10%. Se aplică direct, este funcțional, însă încurajează companiile fie să își amânepartea de dividende, să-și extragă dividendele din cifra de afaceri din fluxul financiar, fie să găsească alte căi în care banii rămân în companie, dar satisfac nevoile proprietarilor acestora. Deci, practic, măsurile de a crește, cum ar fi cota la 10% la dividende, ar trebui în același timp susținute de modul în care companiile sunt supervizate în cheltuielile pe care le fac intern. E mai mult o măsură calitativă, nu neapărat cantitativă”.

Despre eliminarea posibilității de a deduce anumite cheltuieli din cifra de afaceri, profesorul a mai explicat că ”anumite cheltuieli vor fi mai bine supervizate, pentru că sunt astăzi cheltuieli care intră la protocol al companiei, care în realitate sunt de fapt niște capricii ale proprietarilor acestora, mai ales în IMM-uri, unde există un administrator care face orice și de aceea, să nu uităm, acest 1% vine la companiile care deja au un angajat. Noi încă avem multe companii care nu au angajați. Practic, e un administrator face ce le taie capul. Statul controlează atât timp cât își plătește impozitele necesare. Plus, pe lângă asta, avem și acel mecanism prin care trebuie să supervizăm modul în care companiile își vor prognoza și își vor construi modul de business pe care îl fac”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.