Dero, singurul brand românesc de la raftul cu detergenţi

Dero este unul din cele mai populare branduri româneşti, sinonimul nostru pentru detergent. Prezenţa sa în limbajul uzual al românilor este atât de bine înrădăcinată, încât aproape toţi îl folosim când ne referim la un detergent pentru spălat rufe, chiar dacă vorbim, poate de alte mărci din comerţ. Aşa cum românii folosesc branduri adoptate şi adaptate precum adidaşi când vorbesc despre pantofi sport, xerox- când se referă la copiatoare sau jeep- atunci când vine vorba despre maşini de teren, Dero a devenit titulatura universală pentru orice detergent.

Produsul Dero („Detergent- România”) a luat naştere în 1996 pe platforma fabricii de detergenţi din Ploieşti, dar a devenit un brand veritabil abia în 1995, după ce a fost preluat de multinaţionala Unilever. Treptat, Dero s-a poziţionat în segmentul produselor accesibile ca preţ şi apreciat mai ales pentru faptul că este „de-al nostru”, românesc, pe o piaţă în care se află în competiţie cu zeci de alte mărci. 

Studiile ulterioare au arătat că în România se cumpără un pachet de Dero în fiecare secundă, una din trei gospodării folosind acest produs. Brandul 100% românesc a reuşit şi câteva premiere impresionante: în 1998 a lansat prima variantă pentru spălare automată, în 2000 a fost prima marcă ce a lansat un produs „2 în 1” (detergent şi balsam), iar din 2004 foloseşte sloganul cu „cele mai frecvente 99 de pete”, probabil cel mai cunoscut de pe piaţa românească de profil.  

Singurul brand românesc de pe segmentul detergenţi, care are deja o tradiţie de peste jumătate de secol, deţine în prezent mai bine de un sfert din piaţa autohtonă de 285 de milioane de euro.

Borsec- brandul milenar al României

Borsec este cel mai vechi şi mai puternic brand românesc. Izvoarele de apă minerală din Harghita sunt cunoscute încă de pe vremea romanilor, care le-au descoperit după cucerirea Daciei. În secolul al XVI-lea, apa minerală era turnată în butoaie de stejar şi transportată la curtea domnească de la Alba Iulia, unde era utilizată la tratament de către principele Sigismund Bathory. Vestea calităţilor sale curative s-a răspândit în toată Europa, iar din secolul XVII Borsec devine deja staţiune balneară, cu cabane de lemn în stil veneţian, băi publice şi o capelă.

Era modernă începe în anul 1803, când colonelul austriac Valentin Gunther se vindecă şi el în mod miraculos de o boală considerată incurabilă la acea vreme: ulcerul. Impresionat de calităţile apei de la Borsec, Gunther ia în arendă izvoarele şi se asociază cu vărul său, Anton Zimmethausen, consilier municipal al Vienei, pentru a vinde apa pe piaţa austriacă. Cei doi au construit o fabrică de sticlă şi una de îmbuteliere, iar din 1806 se lansează, oficial, apa minerală Borsec.

Aerul de legendă se perpetuează chiar şi perioada în care apele de la Borsec au început să fie exploatate în mod industrial. Astfel, apele erau îmbuteliate doar în nopţile cu lună plină, pentru a le păstra toate proprietăţile miraculoase. Ulterior, specialiştii Borsec au făcut mai multe teste care au demonstrat că austriecii din secolul XIX aveau dreptate şi nu era vreo superstiţie: pur şi simplu, în nopţile cu lună plină presiunea atmosferică era maximă, astfel încât legăturile de CO2 ţineau mai mult şi bulele din apă durau mai mult.

În 1873, apa de la Borsec a primit titlul de „Regina apelor minerale” la Expoziţia Mondială de la Viena, titulatură care aveau să-i rămână pecetluită până în zilele noastre. Până la naţionalizarea sa, în 1948, apele de la Borsec au fost exploatate şi comercializate de mai multe entităţi private. Comuniştii au preluat titulatura „Regina Apelor Minerale” chiar în denumirea societăţii aflate în patrimoniul Apemin, au majorat producţia, au modernizat instalaţiile şi au transformat Borsec într-un brand naţional, aflat pe mesele tuturor românilor. Treptat, apa Borsec devine marfă de export pentru Israel, Germania, Italia, Ungaria, Arabia Saudită, Elveţia etc, ţări în care ajungeau an de an zeci de milioane de sticle.

După căderea comunismului, în 1992, apare o nouă companie de stat, Regina Apelor Minerale Borsec SA, care este privatizată în 1997, când ajunge în proprietatea Romaqua Group, societate cu capital 100% românesc. Acum, Borsec este cea mai vândută apă minerală din România, cu o cotă de piaţă de peste 26% ca volum şi aproape 32% ca valoare. Cel mai vechi şi mai puternic brand românesc a avut în 2017 vânzări de 160 de milioane de euro şi se dezvoltă de la an la an. Din izvoarele milenare de la Borsec se îmbuteliază 350 de milioane de litri pe an, iar în cei 212 ani de producţie industrială s-au îmbuteliat peste 35 de miliarde de litri de apă minerală.  

Arctic- brandul din Găeşti

Arctic, singurul brand românesc de electrocasnice, există din 1968. În 1970, la fabrica de la Găeşti a fost produs primul frigider românesc, iar doi ani mai târziu Arctic a realizat primul export în Franţa, intrând astfel pe piaţa internaţională. În 1997, compania se privatizează, odată cu preluarea Arctic de către Banca Europeană de Reconstrucţie şi Groupe Societe Generale.

În 2002,brandul românesc este cumpărat de grupul turcesc Arcelik, al treilea cel mai mare producător de electrocasnice din Europa şi al şaptelea din lume. Din acest moment, Arctic devine una din cele mai mari companii din România, lansând produse de calitate, de la maşini de spălat la aragazuri şi de la frigidere şi combine frigorifice la aspiratorare şi chiar televizoare. În 2015, fabrica de la Găeşti produce frigiderul cu numărul 25.000.000, iar în perioada 2008- 2016 compania îşi dublează cifra de afaceri.

În 2017, cifra de afaceri Arctic a depăşit jumătate de miliard de euro, tradiţionalul brand românesc devenind unul global, în condiţiile în care exportă 80% din producţie în 60 de pieţe din toate colţurile lumii. În 2018, Banca Europeană de Investiţii a împrumutat Artic cu 68 de milioane de euro pentru construirea unei fabrici la Târgovişte, specializată în producţia de maşini de spălat. În acest moment, clasicul Arctic este lider de piaţă detaşat în România, cu o cotă de piaţă de peste 40%.   

Gerovital- „Farmec”-ul tinereţii fără bătrâneţe

Gerovital este doar una din mărcile Farmec, ambele un simbol al industriei cosmetice locale şi un brand românesc inovator, apreciat peste tot în lume. Originile Farmec sunt în laboratoarele Molnar Moser, înfiinţate în 1889 la Budapesta, din care s-a desprins o jumătate de veac mai târziu un laborator care avea să-şi înceapă activitatea în Cluj Napoca, sub numele Farmec. Dacă în 1945 Farmec fabrica doar 45 de produse, portofoliul său din prezent numără peste 400 de produse. Mărcile sale cu cea mai mare notorietate sunt Gerovital, Aslavital, Doina, Tarr, Triumf şi Nufăr.

În anii’ 60, comuniştii au decis să intre în luptă pe segmentul cosmetice cu giganţii occidentali şi investesc în Farmec, iar fabrica din Cluj cunoaşte un veritabil boom. În 1965 este lansat binecunoscutul lapte Doina, care a rămas şi azi, după ai bine de 50 de ani, cel mai bine vândut demachiant din România.

În 1967, Farmec a lansat Gerovital, prima cremă anti-aging din lume, creată de profesorul doctor Ana Aslan, considerată părintele geriatriei şi gerontologiei. Tratamentul propus de Ana Aslan se bucură de confirmarea tuturor specialiştilor din lume, devenind o certitudine ştiinţifică ce avea să aducă României şi brandului Gerovital un renume la nivel mondial, nealterat până în prezent. Gerovital a revoluţionat, practic, industria cosmetică din întreaga lume, fiind probabil singurul domeniu în care un brand românesc a avut un impact atât de semnificativ.

În 1969, Farmec marchează încă o premieră în România şi începe fabricarea produselor de tip spray. În 1989, Farmec asigura 90% din tot necesarul de cosmetice pentru cei 23 de milioane de români, oferind în jur de 600 de produse- de la creme de îngrijire a pielii şi spray-uri, până la produse chimice pentru curăţenia locuinţei. În 1995, Farmec se privatizează prin metoda MEBO, astfel încât toţi angajaţii fabricii de la Cluj Napoca au devenit acţionarii companiei, cun capital astfel 100% românesc. Brandul cu o istorie seculară este o raritate şi prin aceea că a fost, de la înfiinţare şi până în prezent, liderul pieţei cosmetice din România. Farmec exportă de zeci de ani produse extrem de apreciate în ţări precum Japonia, Canada, Irak, Kuwait, Iordania şi majoritatea statelor europene, fiind un brand respectat pe o piaţă globală dominată de coloşi cu afaceri de zeci de miliarde de euro. Farmec operează în prezent 24 de magazine proprii în toată ţara şi a derulat în 2017 afaceri de circa 47,5 milioane de euro.

Dacia- cel mai puternic brand românesc

Dacia a fost mult timp subiect de bancuri, dar s-a dovedit a fi unul din brandurile cele mai de succes ale României. În anii’ 60, comuniştii au decis că trebuie să avem şi noi propria maşină, astfel încât au început să caute licenţa unui producător străin de autoturisme. Am avut de ales între Renault, Peugeot, Fiat, Alfa Romeo şi Aston Martin, dar vizita istorică din 1966 a preşedintelui Charles de Gaulle în România a generat decizia politică de a merge pe mâna Renault.

Se deschide Uzina de Automobile de la Mioveni, construită într-un timp record, iar în 1968 iese pe poarta fabricii prima maşină românească, Dacia 1100, primul model fiind făcut cadou preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Până în 1972 s-au produs 44.000 de modele Dacia 1100, din care puţine au mai rămas în stare de funcţionare. În 1969 intră în producţie Dacia 1300, dezvoltată ulterior în tot felul de variante precum 1300 L (Lux), 1300 LS (Lux Super), 1300 Break sau Dacia 1302 (sau Dacia papuc). Pentru o scurtă perioadă este fabricat modelul Dacia D6, o copie a dubiţei Renault Estafette, iar după 1985 se intră şi pe segmentul modelelor pentru oraş, cu Dacia 500 sau Lăstun, abandonat după 1989 din cauza proastei calităţi. Tot în ani ’80 se fabrică şi Dacia 2000, destinată exclusiv elitei PCR. În 1979 începe producţia modelului Dacia 1310, din care s-au desprins Dacia 1310 Sport şi Dacia 1410 Sport. După 1991 se produce Dacia 1325 Liberta, iar în 1995 apare prima maşină 100% românească, Dacia Nova. În 1998 iese pe poarta fabricii de la Mioveni maşina Dacia cu numărul 2.000.000.

În 1999, Renault cumpără uzina Dacia şi declanşează o adevărată revoluţie. În 2003 apare modelul Solenza, iar în 2004 este lansată Dacia Logan, portofoliul fiind completat în 2008 cu modelul Sandero, pentru ca în 2010 să apară Dacia Duster, primul SUV din istoria acestei mărci. Logan, Sandero şi Duster se dovedesc a fi un succes uriaş, care a propulsat Dacia în topul celor mai importanţi producători auto din lume.

Dacia a depăşit în 2017 o cifră de afaceri de 5 miliarde de euro, fiind cea mai mare companie privată din România. Bătrâna Dacia este astăzi una din cele mai vândute maşini din Europa iar trendul este ascendent. Numai în octombrie 2018 uzina de la Mioveni a produs 38.368 de maşini, cea mai mare valoare din istoria companiei. Vânzările brandului românesc au crescut în primele 9 luni ale anului cu 13,7% în Europa, graţie modelelor Duster şi Sandero, cu peste 405.000 de maşini livrate.

CEC- brandul puşculiţă al României

Casa de Economii şi Consemnaţiuni (CEC) este continuatoarea primei instituţii de credit public din România, Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, înfiinţată în 1864 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, iar de atunci a rămas principalul brand financiar al României. Primul său sediu au fost trei camere mici amplasate în Ministerul Finanţelor de atunci, abia în 1900 fiind inaugurat actualul sediu, Palatul CEC. În 1948, CEC renunţă la statutul de bancă centrală şi redevine singura bancă de economii şi unica instituţie de credit cu atribuţii legate de atragerea disponabilităţilor băneşti ale populaţiei. În 1996, CEC devine societate bancară pe acţiuni, cu unic acţionar statul român, cea mai veche bancă din România începe o campanie de rebranduire, pentru ca în 2008 să îşi lanseze noua identitate şi denumire, CEC Bank. În 2005, lansează primele sale carduri de debit, iar în 2006 Guverunl opreşte privatizarea CEC, considerând că preţul de 560 de milioane de euro oferit de National Bank of Greece, singurul investitor rămas în cursă, este prea mic.

În 1990, CEC avea o cotă de piaţă de 32,9%, care în 2006 avea să ajungă la doar 4,03%. CEC Bank a continuat însă se crească, iar în prezent se află pe locul 7 în topul băncilor prezente în România. La această dată, CEC Bank are cea mai extinsă reţea teritorială, cu 1.022 de unităţi, din care 480 sunt situate în mediul rural, păstrându-şi astfel, după zeci de ani, poziţia de lider pe acest segment. Cei peste două milioane de clienţi ai CEC Bank beneficiază de o reţea naţională de 1.217 ATM-uri şi 6.040 POS-uri. CEC Bank avea în 2017 active de 6,4 miliarde de euro şi a raportat un profit de aproape 50 de milioane de euro.

Braiconf- brandul românesc care îmbracă Versace şi Armani

Fabrica Braiconf de la Brăila, deschisă în 1950, este şi acum cel mai mare producător de confecţii uşoare din România. Compania a reuşit să se reinventeze de mai multe ori şi a făcut astfel faţă provocărilor pieţei concurenţiale, rămânând unul din brandurile româneşti de referinţă. La începuturile sale, Braiconf producea lenjerii de pat şi diverse textile pentru armată, trecând apoi la cămăşi, produse pentru copii, rochii pentru femei, până când comuniştii au sesizat potenţialul de dezvoltare şi au investit în fabrică. Aşa a ajuns Braiconf să exporte, începând cu 1960, devenind cunocută în toată Europa pentru cămăşile sale bărbăteşti. Înainte de 1989, la Brăila se fabricau 5 milioane de cămăşi pe an, iar în cei peste 65 de ani de activitate Braiconf a produs 140 de milioane de cămăşi. Acum, Brainconf lucrează pentru giganţi modei, precum Versace, Armani sau Kenzo. Compania obţine circa 6 milioane de euro pe an din exporturi şi un milion de euro din vânzările pe piaţa internă. După 1990, fabrica a fost privatizată, iar printre acţionarii se aflau, la un moment dat, banca de investiţii Julius Baer&Co şi . În prezent, acţionarul majoritar al Brainconf este producătorul român de electrocasnice Electroargeş SA.

Murfatlar- un vin mai vechi decât românii

Pentru români, Murfatlar reprezintă, pur şi simplu, vinul. Licoarea dobrogeană datează încă de pe vremurile dacilor, care foloseau vinul produs în regiunea cunoscută azi ca Murfatlar pentru schimburile comerciale cu grecii din coloniile de la malul Mării Negre. Primele mărturii scrise despre legendarul vin Murfatlar au fost lăsate de celebrul poet latin Ovidius (43 î.e.n.- 17 e.n.), care a trăit în cetatea Tomis, actualul oraş Constanţa, unde a fost exilat de împăratul Augustus.

În 1907, statul român înfiinţează la Valu lui Traian o plantaţie cu soiuri din sortimentul Champagne, destinată obţinerii de vinuri spumante, iar în anii 194- 1915, din aceste soiuri, se naşte „Lacrima lui Ovidiu”, vinul de legendă al podgoriilor Murfatlar. În 1939, cu prilejul manifestărilor de Ziua Marinei, regele Carol al II-lea a degustat vinurile de la Murfatlar şi a fost atât de impresionat de calitatea acestora, încât a decretat Murfatlar drept Via Regală. În 1955, podgoriile ajung la 2.100 de hectare, prin înfiinţarea Întreprinderii de Stat Murfatlar, care începe să producă sortimente intrate în conştiinţa populară, pentru ca, ulterior, suprafaţa plantaţiilor să depşească 3.000 de hectare. Murfatlar a fost cel mai mare producător local de vinuri şi a câştigat sute de medalii la concursurile internaţionale de profil, devenind astfel şi cel mai apreciat vin românesc peste hotare. În timp, vinurile Murfatlar au ajuns să fie exportate în 15 ţări, precum Japonia, SUA, Israel, Finlanda etc, iar compania a ajuns să producă peste 20.000.000 de sticle de vin, cu o cotă de piaţă în România de 16%.

Istoria milenară a Murfatlar este umbrită acum de problemele penale ale patronilor şi un proces interminabil de insolvenţă. Acţionariatul 100% românesc al celui mai mare brand naţional de vinuri nu a adus şi o soartă prielnică producătorului Murfatlar. Murfatlar România SA se află din 2012 în insolvenţă, alături de alte zeci de firme ale grupului Euroavipo SA, care deţine compania, cu datorii totale de 1,3 miliarde de euro. În paralel, Murfatlar face obiectul unui dosar intrumentat de DNA sub suspiciunea unei evaziuni fiscale de 150 de milioane de euro.

Între timp, marca Murfatlar a fost cesionată unor alţi oameni de afaceri, iar cel mai mare brand de vinuri româneşti trece prin cea mai grea perioadă din istoria sa milenară

Napolact- lapte ca odinioară

Napolact este cel mai cunoscut producător de lactate din România, brand cu o istorie de peste 100 de ani. Povestea Napolact începe în 1905, când este atestat la Cluj Napoca „Atelierul Vlad”, producător de unt şi brânză de vaci, care avea să introducă pentru prima dată iartul pe piaţa locală. Atelierul s-a dezvoltat, iar în 1936 exporta brânzeturi fermentate şi topite chiar şi în SUA. În 1948, compania este naţionalizată şi devine Întrerpinderea de Industrializare a Laptelui Cluj, pentru ca, din 1990, să devină Napolact.

În prezent, Napolact este parte a grupului olandez Royal FrieslandCampina, al treilea cel mai mare producător de lactate din lume, cu afaceri anuale de 12 miliarde de euro. Prin cele trei fabrici ale sale, Napolact vinde în România lactate în valoare de 75 de milioane de euro. Brandul pune accent pe tradiţie şi natural, iar acest lucru este foarte apreciat de români, care văd în Napolact cea mai de încredere marcă românească de lactate.

Eugenia- biscuiţii care ne-au îndulcit copilăria

În 1947, ieşea pe poarta fabricii Eugenia din Constanţa primul biscuit sandwich cu cremă de cacao şi gust de rom, care avea să preia numele ce-l va face celebru. În scurt timp, nu exista în România ghizodan de şcolar sau servietă de angajat din care să lipsească Eugenia. După mai bine de 70 de ani, Eugenia a rămas cel mai cunoscut şi apreciat biscuit românesc, produs sub acelaşi nume de mai multe firme din ţară, care au încercat astfel să profite de notorietatea unui brand naţional. În 1997, Dobrogea Grup SA, unul din liderii pieţei de morărit şi panificaţie din România, cu acţionariat majoritar român, a înregistrat Eugenia la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Relaţia dintre Eugenia şi români este atât de puternică, încât cei plecaţi peste mări şi ţări duc dorul biscuiţilor care le-au îndulcit copilăria. Aşa a ajuns ca Eugenia să fie acum vândută şi pe Amazon, cel mai mare retailer online al planetei, iar brandul aromat românesc a devenit unul global. Dobrogea Grup SA a ieşit recent din insolvenţă şi a raportat afaceri de aproape 35 de milioane de euro. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.