"Şi eu sunt un fan al tehnologiei, dar trebuie să înţelegem că atunci când va pune mâna 'cocalarul' român pe o maşină autonomă, sigur va modifica el ceva pe acolo şi de aceea în legea din România va fi pentru maşina autonomă o lege specială. În maşina autonomă trebuie să fie obligatoriu un om şi un câine. Câinele va fi dresat să muşte omul dacă pune mâna pe ceva, pentru că sigur va strica ceva. Sper să ajungem la maşina autonomă, sper să fie aşa, doar că până atunci avem mari probleme de educaţie", a declarat Titi Aur la Conferinţa internaţională "Comportamentul uman în siguranţa rutieră 2022", organizată de Subcomisia pentru siguranţă rutieră din cadrul Comisiei pentru transporturi şi infrastructură, eveniment organizat sub egida Camerei Deputaţilor.
El a adăugat că educaţia este cea mai rapidă cale de a reduce numărul de accidente în România.
"Mi-am propus să vorbesc despre educaţie. Educaţia care cred eu că este în momentul de faţă principala, poate singura, (...) cale rapidă şi relativ ieftină ca să reducem numărul de accidente. De ce relativ ieftin şi de ce rapidă? Pentru că se pot face nişte paşi mai repede decât să construim acele autostrăzi sau până vom face drumurile perfecte sau până va veni maşina autonomă", a spus Titi Aur.
Potrivit fostului pilot de raliuri, statisticile arată că majoritatea accidentelor rutiere sunt din cauza factorului uman.
"Cine influenţează siguranţa rutieră? Omul, drumul sau maşina? Dacă vorbim despre drumuri, drumurile, în ultima perioadă, au evoluat. Se asfaltează, se trag dungi, se fac autostrăzi. Începând din '90 şi până acum, drumul evoluează. Culmea este că pe toate drumurile (...) modernizate, asfaltate creşte numărul de victime. Maşina a evoluat. Chiar dacă nu suntem la nivelul pe care ni-l dorim, chiar dacă suntem mult în urmă faţă de ţările pe care le urmărim, ţările dezvoltate, totuşi nu mai suntem la nivelul anilor '90. Acum, maşinile, chiar dacă sunt vechi, au sisteme vechi, înseamnă maşini din 2010, 2012, 2015. Nu sunt foarte noi, dar au sisteme. Cine este cel mai vinovat din cele trei? Toate statisticile arată, în diferite variante, unii spun 90, unii spun 95% din accidentele rutiere sunt din cauza factorului uman. Ce înseamnă factorul uman? Păi, factorul uman înseamnă, pe de o parte, şoferul - să zicem cel mai acuzat, dar avem şi motociclistul, avem şi biciclistul, mai nou avem şi trotinetistul care a devenit o categorie de participanţi la trafic, o nouă specie greu de controlat, dar sunt printre noi. Din fericire, am scăpat de căruţaş şi de tractorist, care mai apar din când în când, dar mai rar. Şi, bineînţeles, pietonul", a subliniat el.
Titi Aur a mai spus că, din punct de vedere al educaţiei, suntem mult în urmă faţă de ce era în anii '80 şi până în '90. "De fapt, am involuat în loc să evoluăm la acest capitol", a arătat expertul în conducere defensivă.
Citește și: Cât costă sângele de pe şoselele din România? Titi Aur, semnal de alarmă. Cifre uluitoare!
Titi Aur, pilot de raliu şi expert în conducerea defensivă a vorbit, în exclusivitate pentru DC Business, despre costurile sociale ale accidentelor rutiere.
Titi Aur a explicat, pentru cititorii DC Business, la cât se ridică costurile pe care le au accidentele rutiere grave sau uşoare asupra societăţii şi economiei ţării noastre. Vorbim despre o sumă uriaşă. Iată ce a spus Titi Aur:
"Există un calcul făcut de către Banca Mondială, pe urmă repetat de Comisia Europeană care spune în felul următor: România cheltuie anual ca şi costuri sociale, 3,3 miliarde de euro care înseamnă: cât are de pierdut statul dacă un om moare într-un accident rutier, dacă un altul este rănit grav sau uşor. Bineînţeles că e vorba de o medie, făcută pentru fiecare ţară în parte. Pe România o costă un pic mai mult decât pe Bulgaria. Dar de exemplu în Elveţia costurile sunt de trei ori mai mari decât în România, pentru că totul e raportat la PIB, la salarii, la toate costurile.
Răspunsul este acesta: România consumă, anual, 3,3 miliarde de euro, costuri sociale, ca urmare a accidentelor rutiere. Şi mai consumă aproximativ 1,5 miliarde de euro pe an table îndoite, adică pagube materiale. Când vorbim de pagube materiale, aici nu e un cost direct de la bugetul statului, pentru că sunt în general suportate de către companiile de asigurări, dar înseamnă pierderi, prime de asigurări foarte mari, cheltuieli foarte mari şi tensiune foarte mare între asiguratori şi piaţa, clienţii care se asigură: clienţii spun 'de ce voi ne faceţi prime atât de mari?' iar asigurările spun 'pentru că voi ne faceţi daune foarte mari'. Nu vreau să apăr companiile de asigurare. Cea mai mare cheltuială pe care o are o companie într-un an şi care se reflectă în prima de asigurare de anul viitor, este despăgubirea, paguba pe care o plăteşte.
Dacă facem acest calcul cinic, cât costă sângele de pe şosea, costă 3,3 miliarde de euro pe an costuri sociale şi 1,5 miliarde de euro pagube materiale. Aproximativ cinci miliarde de euro." Citește mai mult AICI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News
Ţi s-a părut interesant acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.