”Sondajele despre intenția de vot au aproape întotodeauna două variante: una pentru cel care îl comandă, una pentru presă. Din experiența mea, cam un sondaj din patru prezentat public este pe bune, asta dacă îl avantajează pe politicianul care l-a comandat”, a declarat, sub protecția anoninmatului, un sociolog care a lucrat pentru una din marile companii de sondare din România. Măsluirea sondajului prezentat public se face, de obicei, prin suplimentarea onorariului pentru casa de sondare astfel încât aceasta să accepte aranjamentul în pofida riscurilor de imagine.

Motivele falsificării 

”Perioada de aur” a fost cea în care alegerile aveau loc în colegii uninominale, existând o multitudine de comenzi în provincie, iar numărul candidaților dispuși să scotă din buzunar bani pentru publicarea unor date viciate era mult mai mare decât acum, când sondajele se fac cel mult la nivel de județ. Disponibilitatea candidaților de a da date false publicului este cauzată de fenomene sociologice bine documentate: tendința electoratului de a-l vota pe cel care este perceput anterior votului ca favorit, la care se adaugă demobilizarea electoratului celui perceput ca învins, caz în care potențialii votanți ar rămâne acasă.

În cazurile cele mai grave, operatorii de pe teren pot oferi date cu acuratețe redusă. ”O mare parte dintre operatori, mai ales în provincie, au probleme mari să înțeleagă ei chestionarul, dar asta este un risc pentru orice cercetare. De multe ori, chiar cei care comandă sondajul pun la dispoziției operatorii care sunt simpatizanți de partid, deci nu au îndeplinesc o condiție de imparțialitate și îți influențează omul”, a declarat sociologul. Astfel, casa de sondare economisește bani pentru că respectivii nu sunt plătiți fiind militanți de partid. ”Ar trebui să aibă teoretic toți câte o legitimație, dar pe la țară se fac sondajele și fără ea sau se dă o legitimație scoasă la imprimantă”, a continuat cercetătorul. Marele dezavantaj în aceste situații este că nici măcar cel care a comandat sondajul nu va ști datele exacte, motiv pentru practica aceasta se regăsește la nivel local, nu național.

Citește și: Firmele trebuie să-și înlocuiască aparatele de marcat. Când este termenul limită

O altă tehnică de manipulare este ponderarea sondajelor. Teoretic, eșantionul unui sondaj trebuie stabilit în funcție de datele Institutului Național de Statistică referitoare la raportul dintre sexe, vârstă, rural/urban, educație. Numărul de chestionare trebuie să reflecte la scară mai mică aceste raporturi. ”Asta nu prea se întâmplă, mai ales în cazul sondajelor efectuate telefonic. Trebuie să ai 49%-51% raportul dintre bărbați și femei și te trezești cu 45-55. Ca să remediezi problema de reprezentativitate recurgi la ponderare, un procedeu destul de folosit, dar nu tocmai corect, adică dai o pondere mai mare în rezultatul final pentru anumite chestionare astfel încât să respecți proporția statistică. Asta poți să o faci pentru categoriile de vîrstă, educație ș.a.m.d. Marja de manevră e mare”, a declarat sursa citată. 

Interpretări discutabile

Sondajele pe o temă controversată, de actualitate, pot fi manipulate prin numărul de întrebări. Pentru direcționarea respondenților către o anumită poziție este utilizată ”înecarea” unei variant de răspuns neconvenabil printre mai multe răspunsuri favorabile. Contează și ordinea în care sunt prezentate variantele de răspuns. 

Manipularea se face și prin modul în care sunt prezentate datele. De exemplu, la sondajele referitoare la încrederea în politicieni, o manipulare grosolană a sondajului constă doar în prezentarea datelor referitoare la încredere. Astfel, un politician care are o cotă de încredere relativ bună, de exemplu circa 30% poate avea o cotă de neîncredere de 60%. Un altul beneficiază de o cotă de încredere mai mică de 25%, dar și una de neîncredere mai mică, cum ar fi 40%, în timp ce resul sunt nehotărâți. Prezentarea doar a procentajului de încredere distorsionează percepția reală a unui politician de către electorat.

”Mai sunt sondajele care se realizează periodic, cu o frecvență mare, cuprinzând întrebări privind încrederea în instituții, personalități. Fiind făcute la intervale mici, variațiile nu sunt mari, de multe ori în marja de eroare. La indicele de percepție al corupției, procentajul poate scădea cu 2% în două luni, de la 80 la 78%, în condițiile în care marja este de ±2,5%. De fapt este posibil ca rezultatul să fie de 80,5%. În creștere”, a conchis sociologul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.