”Este un lucru care sună foarte bine. Sunt niște vorbe foarte bine alese ale domnului ministru și, în general, ale Guvernului, pentru că toată lumea așteaptă o anumită măsură care să instaureze o dreptate în societatea aceasta în care, pe parcursul crizei, băncile și multinaționalele au câștigat enorm. Au avut profituri foarte mari. Altfel spus, intenția este foarte bună, problema este dacă se poate aplica în practică. 

O tactică foarte bine pusă la punct 

Avem două exemple care trebuie gândite foarte bine. Primul este 2019, atunci când OCDE împreună cu vreo 170, până la 200 de state au semnat un fel de protocol prin care se recomanda impozitarea cu 15% a profiturilor obținute de societățile multinaționale pe teritoriul de acțiune. Nu s-a aplicat, pentru că există o tactică foarte bine pusă la punct, bine plătită a acestor companii de optimizare fiscală, transferă profitul în mod legal dintr-o parte în alta și este greu de prins”, a declarat profesorul de economie Mircea Coșea, într-o intervenție la postul de televiziune Antena3 CNN.

O povară în plus 

Întrebat dacă, în cazul în care autoritățile vor decide să impună, totuși, astfel de taxe, băncile nu vor fi tentate să crească dobânzile sau alte costuri pentru a-și recupera paguba, analistul a răspuns afirmat. ”Evident și este exemplul foarte recent al Italiei, unde sunt foarte multe discuții pe această temă. Impozitarea poate duce la creșterea dobânzilor și va duce, în mod sigur. Iar acest lucru înseamnă o povară în plus pentru cei care iau credite. 

În România, lucrurile sunt și mai complicate

Iar în condițiile României, lucrurile sunt mai complicate, pentru că cel mai mare client al băncilor este statul român. El este cel care se împrumută la bănci cel mai mult, ceea ce înseamnă că va fi un bumerang și se va întoarce împotriva lui. Există însă și alte metode practicate. Există o experiență în literatura economică de acum vreo zece ani. Marea Britanie, Australia și, într-o mare măsură, și Noua Zeelandă, au avut astfel de probleme și au ajuns la un acord cu băncile în sensul în care nu plătesc această taxare, dar intervin mai mult în economie.

Un exemplu mult mai bun

Adică facilitează creditarea economiei sau chiar finanțează anumite programe de interes local. Băncile vor trebui, până la urmă, să înțeleagă că acest profit trebuie, cumva, să intre într-o arie a moralității și a dreptății. Dar cum și în ce fel este greu de spus”, a punctat profesorul de economie. 

Ministrul Finanțelor, Marcel Boloș, a declarat că ”sunt multinaționale care au zeci de miliarde de lei cifră de afaceri și când ne uităm la rezultatul fiscal, scrie pierdere fiscală. Iar dacă nu este pierdere fiscală sigur au un profit modic, comparabil cu cel al microîntreprinderilor. La impozitul pe profit de un milion de lei, se calculează 1% din cifra de afaceri, dacă este un milion și jumătate, plătești un milion și jumătate. Pentru bănci, se analizează varianta fie plătește un milion și jumătate, adică cea mai mare valoare dintre cele două, sau la acel milion se adaugă un milion și jumătate și plătește două milioane și jumătate. 

Băncile derulează banii deponenților 

Într-o intervenție la un alt post de televiziune, analistul financiar Adrian Negrescu a ținut să amintească, vorbind pe această temă a taxării băncilor, că aceste instituții ”derulează banii deponenților, primesc niște bani, oferă o dobândă și cu acei bani împrumută mai departe. Știți ce se va întâmpla în momentul în care se va impune această taxă? Unu: Băncile vor trimite către băncile mamă o mare parte dintre încasările realizate în România. Doi: Vor crește dobânzile în țara noastră. Deci vor plăti tot deponenții și toți cei care reușesc sau au curajul să ia un credit de la bancă. Nu este o măsură disperată, care va duce, dimpotrivă, la o scădere a apetitului investițional în România”, a atras atenția Adrian Negrescu. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.