DCBusiness: Ce calitate au vinurile ieftine din import?
Ștefan Ionescu: În primul rând în România nu se prea mai fac vinuri și astea ieftine sunt aduse direct contrafăcute din alte țări, în principiu din Italia, Spania, Franța, dar cel mai mult din Italia și Spania.
În momentul în care imporți vin, ai un certificat de calitate care te acoperă în cazul în care produsul pierde din calitate. Însă, problema apare în compoziția acestor vinuri. Un exemplu semnificativ a avut loc în 2016, când un producător român a fost implicat într-un scandal. Vinurile sale au fost supuse unei analize și s-a descoperit că strugurii proveneau din Italia. Producătorul a recunoscut că a intervenit asupra vinului după import, dar a sugerat că orice problemă de calitate ar trebui investigată la sursă, în Italia.
Această situație scoate în evidență faptul că, pentru producătorii care se concentrează pe volum și cantități mari, există oportunitatea de a pune pe piață produse care sunt la limita calității acceptabile. Aceasta reprezintă o provocare semnificativă pentru consumatori și pentru industria vinului în general, subliniind importanța transparenței și a menținerii unor standarde înalte de calitate.
DCBusiness: Cu toate regulamentele și regulile impuse de Bruxelles nu ne scutesc de a avea pe rafturile magazinelor astfel de gunoaie?
Ștefan Ionescu: Se pare că nu, deoarece avem adesea impresia greșită că suntem cei mai mari hoți. În realitate, ceea ce vedem în România este adesea o replică a ceea ce se întâmplă de ani de zile în alte țări. De exemplu, nu ne putem compara cu ceea ce fac unii producători spanioli în ceea ce privește evitarea reglementărilor și autorităților statului.
Aceste probleme nu sunt noi și au o istorie lungă. În anii '80, Austria a fost implicată într-un scandal major, unde vinurile erau contrafăcute prin adăugarea de glicol, un lichid folosit pentru a mări densitatea vinului. În Italia, în anii '90, un scandal similar a dus la moartea a 17-18 persoane din cauza alcoolului de altă natură adăugat în vin de un producător.
Aceste incidente demonstrează că frauda și contrafacerea în industria vinului nu sunt fenomene noi și nu sunt specifice doar României. Avem impresia că problemele cele mai mari se întâmplă la noi, dar în realitate, astfel de practici sunt întâlnite în toată lumea.
DCBusiness: Este vinul românesc suficient de promovat de stat?
Ștefan Ionescu: Vinul românesc nu este suficient de promovat de stat, iar această problemă trebuie analizată dintr-o perspectivă mai largă. Deși România este al cincilea producător ca suprafață viticolă în Europa și al șaselea ca producție, la nivel mondial, țara noastră nu are o prezență semnificativă pe harta vinului. Motivul principal este că producția internă abia acoperă cererea pieței românești, ceea ce lasă puțin loc pentru exporturi.
Exporturile românești reprezintă doar 4-5% din producție, deoarece piața internă este robustă și dispusă să achiziționeze vinurile locale. În acest context, producătorii români nu au un interes major să vândă în afara țării. De obicei, cei care se concentrează pe export sunt producători de mari dimensiuni, care caută fie să-și crească rapid capitalul, fie să-și corecteze o strategie deficitară de piață internă.
În supermarketurile românești, jumătate din rafturile cu vinuri sunt ocupate de produse din Republica Moldova. Deși calitatea acestora este uneori discutabilă, vinurile moldovenești au reușit să construiască o imagine bună, datorită investițiilor mari în promovare. Există și o percepție istorică conform căreia vinul moldovenesc a fost mereu de calitate, deși realitatea nu susține întotdeauna această impresie.
În perioada comunistă, România producea mult vin, având 460.000 de hectare de viță de vie, dar o mare parte din producție era destinată exportului pentru a ajuta la plata datoriei externe. Din această cauză, piața internă era nevoită să se descurce cu vinuri de calitate inferioară.
Astăzi, legislația Uniunii Europene impune reguli stricte asupra producției și comercializării vinului în România, pe care producătorii moldoveni nu trebuie să le respecte. Acest lucru oferă vinurilor din Republica Moldova un avantaj competitiv pe piața românească, unde pot apărea fără a fi supuse acelorași reglementări stricte.
DCBusiness: De ce avem atât de mult vin din Republica Moldova?
Ștefan Ionescu: În prezent, Republica Moldova beneficiază de un ajutor semnificativ, având posibilitatea de a-și vinde vinurile pe piața Uniunii Europene fără taxe vamale. Această oportunitate a apărut în contextul în care piața rusă, principalul lor client, le-a închis ușile. Astfel, s-a negociat ca România să primească o cotă mai mare de vinuri moldovenești, iar acum, mai mult de 60% din producția de vin a Republicii Moldova este vândută în România. Statisticile arată că Republica Moldova produce aproximativ jumătate din cantitatea produsă de România.
Un aspect esențial în producția de vinuri este orientarea spre piața internă versus exporturi. Țările mari producătoare de vin, precum Franța, produc pentru piața internă doar 15-20% din total, restul de 80% fiind destinat exportului. România, în schimb, nu a avut această șansă. În perioada comunistă, sub conducerea lui Ceaușescu, România a fost un exportator semnificativ de vin, dar în condiții diferite față de concurenții săi internaționali.
Franța este recunoscută la nivel mondial ca o mare producătoare de vinuri, dar este important de menționat că cererea pentru vinurile franceze a fost în mare parte creată și stimulată de Anglia, o țară cu o capacitate mare de consum și resurse financiare considerabile, care a fost un imperiu timp de 500 de ani, contribuind la formarea pieței globale a vinului.
Din păcate, în Europa de Est, influența istorică a Imperiului Otoman, care nu consuma alcool, și a Rusiei, care nu a fost dispusă să plătească pentru vinuri, a avut un impact negativ asupra dezvoltării pieței vinului în această regiune.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News
Ţi s-a părut interesant acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.