România riscă să transforme încă o investiție industrială majoră într-un proiect prins între întârzieri, proceduri administrative, litigii și calendare care se mută. Fabrica de pulberi pentru muniție pe care Rheinmetall și compania de stat Pirochim Victoria ar trebui să o construiască la Victoria, în județul Brașov, era prezentată în urmă cu mai puțin de un an drept una dintre investițiile strategice ale României în industria de apărare. Valoarea anunțată depășește 500 de milioane de euro, iar producția ar trebui să înceapă în 2028.
Construcția platformei trebuia însă să înceapă încă de la 1 ianuarie 2026. Așa anunța în noiembrie 2025 ministrul Economiei de atunci, Radu Miruță, care vorbea despre un calendar „foarte bine definit”, cu obligații ale fiecărui partener cuantificabile lunar.
La opt luni după acel termen, CEO-ul Rheinmetall, Armin Papperger, le-a spus însă investitorilor că ieșirea importantă de numerar anticipată de companie pentru fabrica din România nu se va mai produce în 2026. Mai mult, într-o altă explicație din aceeași conferință, Papperger a vorbit explicit despre posibilitatea unei întârzieri de aproximativ șase luni pentru România.
În paralel, statul român a vărsat deja aproape 480 de milioane de lei în capitalul Pirochim, iar la sfârșitul lui 2025 compania avea peste 574 de milioane de lei în casă și în conturile bancare.
Peste toate acestea a apărut și o problemă juridică: Înalta Curte a dispus rejudecarea procesului prin care Viromet contestă exproprierea a aproape 370 de hectare necesare proiectului.
Acordul pentru înființarea Rheinmetall Victoria SA a fost semnat la București pe 3 noiembrie 2025.
Rheinmetall deține 51% din societatea mixtă, iar Pirochim Victoria, companie din grupul de stat Romarm, 49%.
Grupul german anunța o investiție totală de peste 500 milioane de euro, aproximativ 700 de locuri de muncă și începerea producției în 2028. Capacitatea planificată este de aproximativ 300.000 de încărcături modulare anual, pentru care ar urma să fie necesare circa 750 de tone de pulbere, plus alte aproximativ 200 de tone de pulbere pentru necesarul local.
Proiectul este important nu doar prin valoarea investiției.
Pulberile și încărcăturile propulsive sunt una dintre componentele deficitare ale industriei europene de apărare, iar Rheinmetall urmărește să ajungă până în 2030 la o capacitate anuală de aproximativ 20.000 de tone de pulbere propulsivă.
România ar fi trebuit astfel să devină una dintre verigile acestei noi capacități europene de producție.
În momentul semnării acordului, mesajele autorităților române lăsau impresia unui proiect intrat deja în linie dreaptă.
Radu Miruță anunța la 3 noiembrie 2025: „Începând de la 1 ianuarie 2026, statul român va construi platforma în care vor veni liniile de producție pentru această fabrică. Va dura 2 ani de zile.”
Ministrul vorbea despre un termen clar și despre obligații lunare ale celor două părți.
Numai că evoluția ulterioară arată că proiectul nu a avansat în ritmul sugerat inițial.
În februarie 2026, Pirochim era încă în etapa consultării pieței pentru a afla costul și durata necesare elaborării studiului de fezabilitate pentru viitoarea fabrică, potrivit informațiilor apărute ulterior în documentarea litigiului privind terenurile.
Diferența este importantă: în ianuarie trebuia începută construirea platformei, iar o lună mai târziu proiectul se afla încă într-o etapă pregătitoare esențială.
Banii statului român nu au rămas însă la nivel de promisiune.
O hotărâre a Romarm din iunie 2025 a aprobat majorarea capitalului social al Pirochim cu exact 479.342.000 de lei.
Documentul precizează expres că suma a fost alocată de Ministerul Economiei pentru 2025 și urma să fie „subscrisă integral și vărsată de Statul Român”.
Capitalul social al Pirochim urma astfel să ajungă la 599.342.885 lei.
Romarm preciza și destinația banilor: finanțarea investițiilor necesare protecției intereselor esențiale de securitate națională.
Situațiile financiare pentru 2025 confirmă că această majorare s-a reflectat în bilanțul companiei.
Capitalul Pirochim a ajuns la 599,34 milioane lei, față de aproximativ 120 milioane lei în 2024. 574 milioane de lei erau încă în conturile Pirochim
Cea mai interesantă informație apare însă atunci când este desfăcut bilanțul companiei.
Pirochim avea la 31 decembrie 2025 active circulante de 575,43 milioane lei.
Din acestea:
- 574,25 milioane lei reprezentau casă și conturi bancare;
- aproximativ 1,09 milioane lei erau creanțe;
- doar circa 91.000 de lei erau stocuri.
Practic, aproape toate activele circulante erau lichidități.
La sfârșitul lui 2024, Pirochim avea în casă și în conturi aproximativ 168,56 milioane lei. În decurs de un an, disponibilitățile bănești au crescut cu peste 405 milioane lei.
În aceeași perioadă, activele imobilizate au crescut de la circa 23,64 milioane lei la 97,20 milioane lei.
Datele nu înseamnă că cei 574 milioane lei erau bani fără destinație sau că nu existau deja obligații contractuale asumate. Arată însă că, la finalul lui 2025, o parte foarte mare a resurselor Pirochim era încă păstrată sub formă de lichidități, înainte ca proiectul să intre efectiv în etapa de construcție anunțată pentru începutul anului următor.
Rheinmetall le spune investitorilor: ieșirea mare de cash nu mai are loc în 2026
În august 2026 apare însă semnalul poate cel mai important.
În conferința cu investitorii pentru rezultatele semestriale, un analist a întrebat conducerea Rheinmetall despre reducerea cheltuielilor de capital și întârzierile unor capacități de producție.
CEO-ul Rheinmetall a spus că grupul anticipase în acest an „o ieșire puternică de cash” pentru fabrica energetică din România, dar că aceasta nu va mai avea loc în 2026.
El a adăugat că Rheinmetall primește și un „down payment” din partea română, ceea ce ajută compania germană să-și reducă necesarul de numerar și cheltuielile de capital.
Este un detaliu important, pentru că din transcriptul public nu rezultă ce valoare are acest avans, cine îl plătește concret din partea română și în baza cărui mecanism contractual.
Dar declarațiile Rheinmetall nu se opresc aici.
Mai târziu în aceeași conferință, Papperger a explicat că, dacă România ar întârzia cu o jumătate de an, Rheinmetall ar putea compensa capacitatea pierdută cu producția altor fabrici ale grupului. El a precizat că instalația din România ar urma să aibă o capacitate mai redusă decât unele dintre marile unități Rheinmetall. Așadar, scenariul unei întârzieri în România era suficient de concret încât CEO-ul companiei să îl discute cu investitorii și să explice cum ar putea fi compensată producția.
Acesta este și unul dintre cele mai sensibile aspecte ale situației.
Rheinmetall investește simultan în mai multe capacități europene.
În Germania, compania construiește la Aschau o extindere a producției de pulberi, într-un proiect de aproximativ 500 milioane de euro, pentru care piatra de temelie a fost pusă în iulie 2026. Capacitatea maximă este programată pentru 2028.
În conferința cu investitorii, Papperger a enumerat explicit capacitățile din Germania, Spania și Africa de Sud care pot contribui la acoperirea necesarului grupului și a spus că eventualele întârzieri ale proiectelor mai mici, inclusiv România, pot fi compensate din alte fabrici.
Aici se află riscul real pentru România.
Nu există în acest moment un anunț că Rheinmetall renunță la fabrica de la Victoria. Compania continuă să prezinte proiectul oficial și menține anul 2028 pentru începerea producției.
Dar un investitor internațional care are mai multe proiecte simultane dispune și de alternative pentru alocarea capitalului și a capacităților de producție.
Cu cât un proiect întârzie mai mult, cu atât avantajul de a-l realiza rapid într-o anumită țară se reduce.
În septembrie a apărut o nouă problemă.
Pentru amplasamentul viitoarei fabrici, statul a expropriat aproape 370 de hectare de la Viromet Victoria.
Ministerul Economiei a consemnat drept despăgubire aproximativ 71,626 milioane lei. Viromet, aflată în reorganizare judiciară, a contestat hotărârea Guvernului care a declanșat exproprierea.
Compania a pierdut inițial la Curtea de Apel Brașov.
Pe 15 septembrie 2026 însă, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul Viromet și a dispus rejudecarea cauzei.
Decizia nu înseamnă că exproprierea a fost anulată și nici că Viromet a câștigat definitiv disputa.
Înseamnă însă că o problemă juridică privind chiar terenurile necesare fabricii rămâne deschisă într-un moment în care proiectul este deja în urma calendarului anunțat inițial.
Privite separat, fiecare dintre aceste probleme poate părea gestionabilă.
Un studiu de fezabilitate poate întârzia. Un litigiu se poate soluționa. Un program de investiții poate fi replanificat.
Puse împreună însă, ele conturează o situație care merită urmărită atent.
Statul român a capitalizat Pirochim cu aproape 479 milioane lei.
La sfârșitul lui 2025, Pirochim avea peste 574 milioane lei în casă și conturi bancare. verificafirma.com
Construcția platformei fusese anunțată pentru 1 ianuarie 2026.
În februarie proiectul era încă în faza pregătitoare a studiului de fezabilitate.
În august, șeful Rheinmetall a spus că ieșirea mare de cash anticipată pentru România nu mai are loc în 2026 și a discutat public un scenariu în care proiectul românesc întârzie cu șase luni. ir.rheinmetall.com
În septembrie, litigiul privind exproprierea terenului s-a întors în instanță pentru rejudecare.
Nimic din toate acestea nu demonstrează că investiția de peste 500 milioane de euro va fi abandonată.
Dar arată că România a început deja să consume din ceea ce, pentru un investitor industrial, poate fi resursa cea mai importantă după bani: timpul.
Iar pentru Rheinmetall timpul pare cu atât mai important cu cât grupul își extinde în paralel capacitățile în alte state și spune chiar că poate compensa întârzierile din România prin producția altor fabrici. ir.rheinmetall.com
În aceste condiții, întrebarea nu mai este doar când va începe construcția la Victoria, ci dacă autoritățile române vor reuși să împiedice ca un proiect strategic de peste jumătate de miliard de euro să intre în seria investițiilor mari ale căror calendare sunt împinse înainte de proceduri, dispute juridice și întârzieri administrative.
DCBusiness a solicitat Romarm și Ministerului Apărării Naționale informații privind stadiul proiectului, valoarea sumelor investite efectiv până în prezent, natura avansului menționat de CEO-ul Rheinmetall, întârzierile față de calendarul inițial și eventualul impact asupra programelor de înzestrare. Vom publica răspunsurile instituțiilor imediat ce acestea vor fi transmise.
