S-a vorbit mult despre necesitatea obținerii independenței țărilor occidentale dezvoltate în structura lanțurilor valorice și despre retragerea din China , prin relocare, a unor importatnte investiții occidentale.

Ce s-a realizat până în prezent  ca urmare a intențiilor de relocare proclamate încă de la începutul pandemiei ?

Cele mai autorizate păreri existente în lumea academică americană ( vezi Dani Rodrik. Harvard University)  susțin că actuala criză ” nu revoluționează sistemul economiei globale , funcționând în principal în direcția consolidării și ancorării în realitate a mai multor tendințe care deja sunt evidente de mai mult timp”.

Dacă se analizează mult discutata problemă a lanțurilor valorice ( ” lanțuri globale de valoare adăugată”) și a rolului cheia jucat de către China în acest proces atunci de va vedea că ponderea acesteia în lanțurile valorice scade permanent.

În 2004, valoarea importurilor chineze pentru reexport a reprezentat 29% din totalul exporturilor. Până în 2019, această pondere a scăzut la 13,2%. Țara iese treptat din lanțurile valorice globale, ca urmare a unei foarte active politice de dezvoltare a pieței interne.

Citește și Mircea Coșea: Nu este o veste bună. Nu avem motiv de bucurie

Și nu e singurul aspect. Din 2008, ponderea comerțului mondial legat de participarea la lanțurile valorice a scăzut ca urmare a schimbărilor din strategiile întreprinderilor privind reorientarea producției în funcție de proximitatea pieței principalei. Rezultă că această criză coronavirus nu este un punct de cotitură din acest punct de vedere. În cel mai bun caz, poate fi un accelerator al tendințelor deja existente.

Pe partea de globalizare financiară, există, de asemenea, un declin. Între începutul anului 2008 și sfârșitul anului 2019, activitățile internaționale de creditare și depozit între bănci au scăzut cu 35% la nivel global. Piața internațională a produselor financiare speculative a scăzut cu două treimi din 2008. Ponderea datoriei publice deținute de nerezidenți este, de asemenea, în mare măsură în scădere.

Este actuala pandemie de natură să accelereze tendința din ultimul deceniu la declinul globalizării prin delocalizare? 

Ar trebui remarcat de la început că reducerea globalizării nu înseamnă neapărat mai multe relocări ale activităților și locurilor de muncă. Explicația este simplă la nivelul Uniunii Europene: de la începutul pandemiei se înregistrează un număr extrem de mic de relocări. Potrivit datelor INSEE, doar 5% dintre companii  au decis în mod oficial să-și mute producția din China.

Criza coronavirus a demonstrat modul în care dependența de furnizorii ieftini, dar îndepărtați, poate deveni un handicap. Această realitate ar putea determina firmele, dacă nu să se retragă, cel puțin să-și diversifice furnizorii prin favorizarea unei organizări pe criterii  regionale a proceselor lor de producție. Dar, din nou, și o astfel de decizie nu ar face decât să accentueze doar o tendință deja existentă. De exemplu, comerțul intra-asiatic a reprezentat 46 % din exporturile din țările regiunii în 2018, în creștere de la 28 % în 1998.Același situație este valabilă și  pentru alte regiuni: globalizarea este, de fapt, din ce în ce o regionalizare.

În Franța ( conform statisticii CEPII), importurile de bunuri intermediare provin deja în proporție de două treimi din restul Europei, mai puțin de 10% din Statele Unite și aproximativ 5% din China..

Epidemia va contribui la reducerea în continuare a internaționalizării lanțurilor valorice? 

Pe termen scurt, cu siguranță, se va înregistra o reducere. Conform OCDE, firmele au scăzut cu cel puțin 30% din investițiile străine în primele șase luni ale anului 2020.Este probabil ca și  pe termen lung această tendință să se mențină, conform experților CNUCED, anticipând efectele durabile ale crizei asupra politicilor statelor în ceea ce privește investițiile străine. Acestea vor deveni mai restrictive pentru sectoarele considerate acum strategice, cum ar fi produsele de sănătate și alimentele. Instituțiile internaționale prevede, de asemenea, mai puține tratate noi pentru a facilita investițiile între țări și o accelerare a renegocierilor tratatelor într-un sens mai restrictiv.

Ar mai trebui adăugat și faptul că traseul fluxurilor  pe lanțurile valorice nu este influențat doar de factori tehnologici sau de management ci și de interese fiscale. Astfel, conform OCDE, între 30 până la 50% din fluxurile de investiții corespund tranzacțiilor artificiale legate de strategiile de evitare a obligațiilor fiscale.

Criza epidemiologică pare, prin urmare, să consolideze mai mult decât să provoace evoluții și schimbări în direcția unei alt tip de globalizare, mai puțin ”globală” și mai mult  ” regională”.  Conform aprecierii președintelui francez Emmanuel Macron ” Criza coronavirus poate să contribuie la apariția unei noi faze, mai puțin liberale, a economiei internaționale, fără a crea o revenire la naționalismul exacerbat”. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.