În câteva zile, România va afla verdictul în dosarul Roşia Montană în care compania Gabriel Resources a cerut daune care depăşesc suma de 4,4 miliarde de dolari. Despăgubiri uriaşe pentru un dosar controversat a cărui istorie se întinde pe mai bine de două decenii. Dacă România va pierde acest proces, vorbim despre un nivel al despăgubirilor care ar avea un puternic impact asupra bugetului; să fii obligat să plăteşti miliarde de dolari asta ar însemna o creştere a deficitului bugetar. Iar dacă statul va face contestaţie, dobânzile vor curge oricum.

E vorba, pe scurt, de un lucru simplu: statul român a schimbat regulile în timpul jocului în momentul în care Corina Șuteu a trimis dosarul pentru ca mina să intre în patrimoniul UNESCO, după mulţi ani în care o companie cu care statul semnase un contract aştepta să poată începe exploatarea. Singura şansa ar fi fost ca statul să dovedească într-un fel sau altul că respectivul contract nu a fost încheiat corect, că a fost vorba despre fapte de corupţie, lucru care însă nu s-a întâmplat.

Cum a acţionat statul român

Metoda prin care statul român a blocat exploatarea minieră de la Roşia Montană a fost simplă: acordul de mediu. Acesta nici nu a fost acordat, nici nu a fost respins ci a fost ţinut în aer, lucru care a blocat complet proiectul. Miniştrii care s-au perindat la Ministerul Mediu au preluat acest “cartof fierbinte” şi l-au dat mai departe.

În paralel, România s-a apărat susţinând că RMGC a eşuat în procesul de autorizare “în mare parte din cauza eşecului său de a convinge locuitorii din Roşia Montană, precum şi publicul larg că proiectul merită costurile sociale şi de mediu, precum şi pierderea patrimoniului cultural”, spuneau avocaţii părţii române.

De exemplu, în anul 2011, pe vremea când era ministru al Mediului, Laszlo Borbely declara: “Proiectul Roşia Montană, dat fiind faptul că sunt aceste zăcăminte strategice, normal că preocupă clasa politică şi societatea. Din acest punct de vedere, e clar că e o prioritate, oricum am lua-o”.

Ulterior, în anul 2012, când portofoliul a fost preluat de către Rovana Plumb, acelaşi  Laszlo Borbely declara: “Nu sunt foarte trist că nu am dat un acord de mediu, asta trebuie să vă spun. Nu sunt foarte trist că nu am dat un acord de mediu pentru Roșia Montană”.

În 2013, reprezentanţii RMGC au spus cine au fost cei care le-au dat dreptul de exploatare:  „Compania a primit o licenţă de exploatare din partea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, care a fost aprobată prin Hotărâre de Guvern de premierul Radu Vasile. Radu Berceanu era ministrul Industriilor”, a declarat Cecilia Szentesy, pe atunci directorul de proiectare al RMGC.

Proiectul a avut şi o opoziţie puternică din exterior: Pe de o parte Ungaria care, prin declaraţii ale oficialilor săi, a spus clar că nu susţine realizarea investiţiei de la Roşia Montană. Inclusiv numele lui Soros a fost vehiculat în acest caz, speculându-se că ar fi susţinut financiar protestele împotriva proiectului.

Iată un istoric al dosarului Roşia Montană:

În anul 1997 a fost înfiinţată compania EURO GOLD RESOURCES S.A. , în care acţionarii principali sunt Gabriel Resources şi compania minieră de stat Minvest Roșia Montană S.A. Firma începe explorarea și, trei ani mai târziu,  îşi schimbă numele în Roşia Montană Gold Corporation.

În anul 1999, autoritățile statului român au acordat o licență de exploatare pentru zona minieră de la Roșia Montană. Rezervele de aur la Roşia Montană erau estimate la 314 tone, dar pentru extracție trebuia folosită o tehnologie specială, bazată pe cianurare. Urmează anii în care se elaborează studiile de fezabilitate ale proiectului, Planul de Urbanism General (PUG) al comunei Roşia Montană, care include şi proiectul minier propus de RMGC, au loc consultări publice în care populaţiei îi este prezentat planul.

În 2007 RMGC a depus la Ministerul Culturii un document în care a adus clarificări la peste 5.000 de întrebări.

În august 2013, Guvernul României condus de către Victor Ponta a aprobat legea care permitea demararea exploatării resurselor din perimetrul Roşia Montană.

La acel moment, Lucia Varga, ministrul delegat pentru Ape şi Păduri, afirma că  nu a avut de avizat proiectul de lege care reglementează proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană. “Am formulat nişte observaţii. Sper ca, odată ajuns în Parlament  să pot spune mai multe", spunea aceasta.

Apoi au urmat protestele unor grupuri de activiști de mediu împotriva proiectului minier, „Salvaţi Roşia Montană!” şi „Uniţi salvăm Roşia Montană”, fiind cele mai folosite sloganuri la acele manifestări de stradă.

În luna decembrie a aceluiaşi an, proiectul de modificare a Legii Minelor a fost dezbătut în Camera Deputaţilor unde nu a reuşit să adune numărul necesar de voturi pentru a fi adoptat. Doi ani mai târziu, Gabriel Resources trimite un document către Palatul Victoria şi Preşedinţie în care solicită rezolvarea pe cale amiabilă a acestui dosar.

Ulterior, în anul 2015, compania respectivă a intentat un proces în instanță împotriva statului român, solicitând despăgubiri în valoare de 4,4 miliarde de dolari ca urmare a blocării activităților lor de exploatare minieră la Roșia Montană.

Ministerul Culturii a trimis pe 4 ianuarie 2017 la UNESCO dosarul “Peisajul Cultural Minier Roșia Montană”. Depunerea dosarului pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial a fost făcută cu asumarea Ministrului Culturii Corina Șuteu, după informarea și consultarea Prim-Ministrului Dacian Cioloș și cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe.

Peisajul cultural minier Roşia Montană a fost înscris în 27 iulie 2021 în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Decizia a fost luată, prin consens, de Comitetul Patrimoniului Mondial în cea de a 44-a sa sesiune, extinsă, de la Fouzhou, China.

Compania Gabriel Resources a anunţat în data de 15 septembrie 2023 că Tribunalul din cadrul Centrului Internațional pentru Soluționarea Disputelor cu privire la Investiții al Băncii Mondiale (ICSID) a declarat închise procedurile conform Articolului 38(1) din Regulile de Arbitraj ICSID la data de 14 septembrie 2023.

„Compania a inițiat procedura de arbitraj în fața ICSID în iulie 2015 în temeiul tratatelor bilaterale de investiții dintre Canada și România și dintre Regatul Unit și România, ca urmare a refuzului ilegal al României de a permite proiectul minier Roșia Montană din România.

Conform Articolului 46 din Regulile de Arbitraj ICSID, Tribunalul trebuie să emită decizia sa finală către părți în termen de 120 de zile de la închiderea procedurilor. Cu toate acestea, Tribunalul are dreptul de a prelungi acest termen cu încă 60 de zile dacă nu este în măsură să finalizeze premiul în acest interval”, a transmis Gabriel Resources.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.