”Banca Națională a făcut ceea ce putea să facă, nu a făcut foarte bine, pentru că a făcut târziu. Au fost acele poziții cinice ale guvernatorului și aici mă refer la ceaiul de tei, la sărit calul, la nimeni nu a pus pistolul la tâmplă, dar a urcat dobânda, pentru că singurul mecanism pe care îl are este politica monetară. Reușita nu a fost deloc evidentă, ba din contră, inflația a crescut chiar și în aceste condiții. Dar eu nu dau vina pe BNR. Dau vina pe întreg sistemul economic și politic românesc”, a spus profesorul de economie.  

Un principiul universal valabil

Pentru că, a explicat specialistul, ”atunci când lupți cu inflația și ai o Bancă Națională, cum are România, esențial este să pui în aplicare un principiu universal valabil în teoria economică. Și anume coordonarea între politica monetară a Băncii și politica fiscal-bugetară a Guvernului. La noi nu există așa ceva. Banca ridică această dobândă încercând să stopeze inflația. Este adevărat că rezultatul nu este deloc bun, dar Guvernul nu a făcut nimic. Nici măcar ce a făcut BNR. Pentru că, la nivelul Guvernului trebuiau luate măsuri împotriva sau în sensul eliminării cauzelor efectelor inflației. Or, Guvernul s-a bazat pe lupta împotriva efectelor inflației asupra unei categorii mici a populației, și anume a celor foarte defavorizați. Aceste pachete sociale, vouchere de energie și toate celelalte, arată că Guvernul se preocupă de soarta acestor persoane - foarte bine că o face, dar o face în mod greșit. 

Iei de la unii și dai la alții

Pentru că, în lupta împotriva inflației trebuie să ai în atenția întreaga economie, toate categoriile sociale și economice. Așa cum a făcut Germania, spre exemplu, când a plătit facturile pentru toată economia. Pentru că economia este un complex de legături, de interacțiune, în care nu poți să-i obligi pe unii dându-le ceva și pe alții luându-le ceva. Pentru că aceste pachete sociale înseamnă, de fapt, că iei de la unii și dai la alții, pentru că plata se face fie din buget, fie din fonduri europene, care ar fi trebuit să aibă alte destinații. Deci, Guvernul ar fi trebuit să ia măsuri împotriva inflației la nivelul întregii economii și la nivelul întregii populații. Cum? Eliminând cel puțin două elemente de inflație, care pot fi eliminate mai ușor decât altele, nefiind atât de mult corelate cu factorii externi”, a subliniat Mircea Coșea. 

Ministerul Energiei a făcut exact pe dos

Primul, a continuat el, ”este prețul la energie. România are cel mai mare preț al energiei din Uniunea Europeană, ca urmare a unor politici total greșite, care a început sub guvernarea anterioară sub o manieră total greșită și a continuat cu cele opt sau nouă Ordonanțe sau măsuri pe care Guvernul le-a luat și le-a tot corectat pentru plafonare, dar care, până la urmă, nu au ajuns la o plafonare corectă, ci de trei-patru ori mai mare decât prețul pentru costul de producție. În aceste condiții, Guvernul ar fi putut pe parcursul anului 2022 să ia anumite măsuri. Și anume suplimentarea producției de energie în România, care ar fi conduc la o rată mai mare pe piață, la eliminarea unei părți din import și la reducerea inflației. 

În momentul de față, asistăm la niște vorbe 

Dar, în loc să facem acest lucru, ministerul Energiei a tăiat producția de energie electrică pe cărbuni, a vândut, într-o manieră care este, după părerea mea, condamnabilă, mari capacități de producție pe cărbune, cum este Mintia, nu a deschis minele de cărbune din motive pe care nu le putem accepta ca fiind valabile - niște proteste ale unor ONG-uri. Așa că, în momentul de față, asistăm la niște vorbe, care spun că se vor deschide mine și capacități de producție pe cărbune. Dar nu este posibil. Pentru că, în primul rând, minele nu produc, iar în al doilea rând, pentru că nu poți pune în funcțiune o instalație care a fost pusă în rezervă într-o perioadă relativ scurtă, fără oameni, fără tehnică, fără investiții. Acesta este un aspect. 

Sărăcia se extinde în România 

Al doilea aspect este încercarea pe care Guvernul ar fi trebuit să o facă cu mai multă forță pentru a reduce importul de alimente, care aduce în țară un mare indice de inflație. Iar acest lucru putea fi făcut prin stimularea fermierului român, prin stimularea prelucrării producției agricole. Pe scurt, micșorarea importurilor care putea fi făcută încă din această vară. Nu s-a făcut. În aceste condiții, noi nu avem un concept de politică economică menit să atace cauzele inflației. Guvernul trebuie să înțeleagă faptul că sărăcia, pauperizarea, se extinde în România și se extinde la categorii care erau în afara acestei arii. Și anume clasa mijlocie, cea care are, de fapt, credite, pentru că ea a vrut, de fapt, să-și facă o casă mai bună, să-și ia o mașină, au sperat într-un viitor european mai bun. Ei sunt cei care, astăzi, sunt afectați de prețul creditului într-o manieră câteodată extrem de periculoasă, ducându-i, pe unii dintre ei într-o stare de faliment personal”, a precizat profesorul Coșea. 

Inflația va mai crește. Iată de ce

În opinia sa, ”2023 nu este un an care începe cu niște semne vizibile că în România există o preocupare serioasă pentru lupta împotriva inflației, ci doar niște declarații făcute de una sau alta dintre instituțiile statului cum că inflația scade. Inflația nu este, în momentul de față la vârful posibil. Ea va mai crește, pentru că au apărut două elemente importante pe plan internațional, care o vor afecta.  Primul element este deficitul de producție agricolă, de cereale pe care Europa îl va avea în câteva luni, datorită faptului că, anul acesta, Ucraina nu mai este exportator de cereale. Deci, va fi o penurie, o luptă pentru găsirea unor surse de alimentare cu cereale, care va urca prețurile. Acest lucru ne va afecta și pe noi care, probabil, vom avea o producție mai mică anul acesta, pentru că, deși specialiștii susțin că ne aflăm într-o secetă pedologică de mai bine de 10 ani, nu se pune în aplicare nici un fel de program de dezvoltare a irigațiilor. Al doilea factor care va apărea este situația nesigură la nivelul Uniunii Europene, care nu a reușit să rezolve nici problemele economice, nici politicile acestei crize. Dimpotrivă chiar, apar tot felul de crize, vezi politica promovată de Austria, de Polonia, sunt probleme de corupție la nivelul UE. Deci, nu poți să speri că anul 2023 va aduce o politică mai coerentă, cu adevărat de solidaritate, la nivelul UE. Și atunci, concluzia care este? Că suntem într-o situație pe care am fi putut să o evităm. România este a patra țară din UE ca potențial agricol și energetic. Deci noi am fi putut să ne rezolvăm problemele de ieșire din criză altfel decât alții. S-au făcut greșeli, dar, deocamdată, nu văd ca ele să se repare, ba se continuă, pentru că sunt în vizorul conducerii noi taxe, noi impozite pe sectorul privat productiv, cel care ar fi trebuit să fie stimulat, nu îngreunat. Noi suntem condamnați și în acest an să ne bazăm finanțarea pe împrumuturi. Or aceste împrumuturi care sunt din ce în ce mai scumpe - exemplul este ultimul împrumut, care a fost cu o dobândă mai mare chiar și decât cea a Ungariei, deși s-au petrecut în aceeași zi - va duce la o anumită incapacitate de finanțare la împrumuturi cu dobânzi acceptate, ceea ce, trebuie să o spun, ne duce în anticamera incapacității de plată.

Apare un element nou în România 

Oricum, s-ar putea ca, pentru că apare un element nou în România - într-o lună, o lună și jumătate, după cum estimez eu - și anume o criză de lichiditate, când populația nu are bani. Prin urmare, consumul va scădea, de fapt el a început deja să scadă. Și atunci, pe fondul unei cereri mai mici, se va ține cont de acest lucru, astfel că se va merge pe o reducere a prețurilor, mai ales la produsele de bază, alimentare. Deci, ar putea să existe o tendință de moderare a inflației pe această bază, dar eu rămân, totuși, convins că 2023 este un an tot cu o inflație cu două cifre. 

Creditul nu mai are rolul său tradițional 

Aici, lucrurile sunt ceva mai complicate. Se tot discută despre măsuri avansate de specialiști, precum plata în avansa sau refinanțarea creditelor, dar eu cred că acestea sunt măsuri care nu duc nicăieri. Pentru că, pe ansamblu, în România a intrat într-o criză a creditelor. Datorită dobânzilor prea mari, creditul nu mai joacă rolul pe care-l are, acela de stimulator al dezvoltării. Prin urmare, vom asista la o renunțare la credite, unii vor da banii înapoi, pentru că nu vor mai putea merge mai departe, și la o criză, nu știu cât de profundă a pieței imobiliare. Efectul este într-un domeniu foarte periculos, și anume politica demografică. România riscă, în 50 de ani, să-și piardă populația. Iar una dintre măsurile ce trebuie luate este de a asigura posibilitatea tinerilor de a avea copii în condițiile în care au și un loc unde să locuiască, un apartament. Actualele condiții limitate de creditare merg departe până la politica demografică”, a concluzionat profesorul Coșea. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.