România cumpără trenuri pe hidrogen fără să știe de unde plătește. Tehnologia ridică și ea semne de întrebare
România a atribuit contractul pentru 12 trenuri pe hidrogen, în valoare de până la 2,468 miliarde de lei, însă proiectul pornește cu două mari probleme: nu mai are finanțare asigurată și se bazează pe o tehnologie care, la nivel european, nu și-a demonstrat încă pe deplin eficiența.
Autoritățile au confirmat atribuirea contractului, dar au recunoscut că, în prezent, caută o nouă sursă de finanțare, după ce proiectul a pierdut banii din PNRR din cauza întârzierilor.
Contractul a fost câștigat de Siemens Mobility, singurul ofertant, după ce procedura de achiziție a fost anulată de trei ori din lipsă de oferte conforme.
Valoarea totală este estimată între 1,596 miliarde lei și 2,468 miliarde lei, diferența fiind dată de durata serviciilor de mentenanță, care pot ajunge până la 30 de ani.
Problema majoră este însă alta: proiectul nu mai are finanțare europeană. Inițial, trenurile urmau să fie plătite din PNRR, printr-un buget de aproximativ 360 milioane de euro.
Întârzierile repetate au dus la ratarea termenului limită din august 2026, iar fondurile nu mai pot fi accesate. În acest moment, autoritățile caută soluții alternative, fără să existe o sursă clară de finanțare.
Proiectul trenurilor pe hidrogen a fost blocat ani la rând.
Licitația a fost anulată de trei ori începând din 2023, fie pentru că nu au existat oferte, fie pentru că ofertele depuse nu au fost conforme. Aceste blocaje au întârziat implementarea și au făcut imposibilă respectarea termenelor asumate în PNRR.
Rezultatul este că România are acum un contract semnat, dar fără finanțarea europeană care ar fi trebuit să susțină proiectul.
Trenurile vor circula pe rute neelectrificate și sunt prezentate ca o alternativă la locomotivele diesel. Fiecare unitate este echipată cu un sistem de celule de combustie de 1,7 MW, baterii și poate atinge o autonomie de până la 1.200 km.
În teorie, aceste trenuri ar trebui să reducă emisiile și să elimine necesitatea unor investiții costisitoare în electrificare.
În practică însă, experiența din Europa este mixtă.
În mai multe țări europene, proiectele similare au întâmpinat dificultăți legate de fiabilitate, de asigurarea constantă a alimentării cu hidrogen și de costurile ridicate de operare și infrastructură.
Aceste probleme ridică semne de întrebare privind viabilitatea pe termen lung a tehnologiei, mai ales la scară largă. În același timp, ritmul lent de implementare arată că trenurile pe hidrogen nu au devenit încă o soluție matură pentru sistemele feroviare.
Combinația dintre lipsa finanțării și incertitudinile tehnologice creează un risc major.
Proiectul ar putea suferi noi întârzieri, costurile ar putea crește semnificativ, iar eficiența investiției rămâne dificil de estimat în acest moment.
Autoritățile sunt puse astfel în situația de a decide rapid dacă merg mai departe cu proiectul în forma actuală sau dacă îl adaptează la noile condiții financiare.
Cazul trenurilor pe hidrogen devine un exemplu relevant pentru dificultățile proiectelor mari de infrastructură.
România are în acest moment un contract semnat și un proiect ambițios, dar fără finanțare clară și cu o tehnologie care încă este testată la nivel european.
Întrebarea care rămâne este dacă această investiție va reprezenta un pas înainte pentru transportul feroviar sau un risc major pentru bugetul public.
Taguri: trenuri hidrogen, Siemens, infrastructura feroviara
