Fișetele și sertarele ministerelor sunt ticsite de strategii. Unele mai vechi care trebuie aruncate, altele mai noi care trebuie aplicate. Nimeni nu s-a chinuit însă să facă o ordine printre ele, să prioritizeze și să aleagă măcar 10 obiective importante pe care să le facem. Numai reprezentanții Băncii Mondiale au avut, la finalul anului 2016, curiozitatea să afle câte strategii există în România. Rezultatul a fost șocant, 365. „Am descoperit că există destule strategii în România, nu mai puțin de 365 de strategii – o strategie pentru fiecare zi din an. În această junglă a strategiilor doar cei puternici pot supraviețui. Majoritatea strategiilor din România dispar înainte de a fi implementate”, declara atunci  Ismail Radwan, expert, Dezvoltarea Sectorului Public, Banca Mondială.

Inițiativa celor de la Banca Mondială a rămas fără nici un ecou, mașinăria de scris strategii din ministere și-a văzut liniștită de treabă. De atunci au mai apărut multe astfel de documente. Strategia Naţională Anticorupţie 2016-2020, Strategia pentru funcţia publică, Strategia pentru formarea profesională în administraţie, Strategia Energetică 2016 – 2030, Programul "România Competitivă", Strategia integrată dedezvoltare durabilă a Deltei Dunării și România Policentrică, sunt opt strategii apărute între timp.

Fără număr, fără număr

Două treimi dintre strategiile aprobate sunt doar liste de dorințe, care de care mai nerealiste, o înşiruire de intenţii cărora le lipseşte o estimare de costuri. Numai o treime dintre aceste planuri au și calculul costurilor, dar fără se se precizeze și de unde ar putea veni banii pentru a se putea trece de la intenții la fapte. “Cum nimeni nu se chinuie să propună ceva pentru care să arate şi de de unde vin banii, ministerele au o lungă listă de priorităţi. Fiecare minister are între 25-50 de priorităţi, adică nu au nimic prioritar. Nimeni nu este dispuş să prioritizeze. Şi atunci avem zeci de priorităţi din care nici una nu este prioritară”, a declarat Valentin Lazea, economistul-șef al BNR la lansarea strategiei  România Competitivă. Acesta a precizat că pentru transpunerea lor în practică ar fi nevoie de 524 miliarde de euro, deci de două PIB-uri și jumătate.

România, mai tare decât Austria

Strategia națională pentru competitivitate, elaborată de către Ministerului Economiei, în anul 2015, își propune  să plaseze România în primele 10 economii europene până în anul 2020. Pentru asta a identificat zece sectoare economice cu potențial care să ne conducă în topul economiilor europene. Turism, textile, lemn și mobilă, industriile creative, IT-ul, industria auto și de componente, industria alimentară și cea farmaceutică, dar și cea energie, agricultura și biotehnologiile ar trebui să ne asigure acest salt uriaș. Ca să ajungem în Top 10 economii europene ar trebui să lăsăm în urmă țări precum, Cehia, Portugalia, Firlanda, Irlanda, Danemarca şi Austria.

Reindustrializarea? Vorbe-n vânt

O altă strategie uitată prin sertare este cea de reindustrializare a țării, elaborată în anul 2013. Documentul se referea la acordarea de facilități fiscale pentru agenții economici care dezvoltă şi integrează în produsele finale românești complexe materii prime şi semifabricate autohtone, la îmbunătăţirea legislaţiei privind acordarea ajutoarelor de stat în sectorul siderurgic în vederea accesării fondurilor structurale, dar și la majorarea cuantumului de ajutor de minimis. România se afla înainte de 1990 în topul celor mai mari 10 producători mondiali de oţel, pentru ca în prezent să se afle în coada clasamentului european. Deși, strategia și-a propus să relanseze sectorul metalurgic, nimic din tot ce scrie în ea nu a fost pus în practică. Reindustrializarea României nu a fost o prioritate pentru nici un guvern, industria românească supraviețuiește din inerţie.

Cu trenul, UE e tot mai departe

În 2008, Guvernul a lansat Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă a României (orizonturi 2013-2020-2030), în care, printe multe-multe priorități a prevăzut și că se vor face investiţii în infrastructura de căi ferate, astfel încât trenurile să circule cu o viteză maximă de 160 km/h. Rezultatul este că acum, trenurile au ajuns să circule și cu 50 de km/oră. Guvernul Cioloș a revizuit această strategie în anul 2016  sub numele de “România policentrică 2035. Coeziune şi competitivitate teritorială, dezvoltare şi şanse egale pentru oameni”. Sunt reluate aceleași priorități, însă se adaugă în plus construirea unei linii feroviare de mare viteză Bucureşti-Braşov. Nu s-a făcut nimic până acum.

Turismul, mereu supra-apreciat

Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007- 2026 își propune să facă din turismul românesc o adevărată fabrică de bani. Astfel, documntul prevede ca încasările din turism să se ridice la peste şapte miliarde de euro în 2017, însă acestea abia au ajuns la 2,2 miliarde de euro. În document se mai prognozeayă venituri din turism de peste 4,5 miliarde de euro în anul 2021, de 10,7 miliarde de euro în anul 2022 şi de peste 16 miliarde de euro în anul 2026. Master Planul nu explică prin ce metode miraculoase se va ajunge la aceste cifre astronomice.

Locuințe sociale: casele groazei

Şase strategii şi câteva legi au reglemenat de-a lungul ultimilor 22 de ani problematica caselor pentru persoanele sărace. În baza acestor strategii au rezultat patru programe care fie au fost suspendate temporar din lipsă de fonduri, fie au avut rezultate nesatisfăcătoare ca urmare a elaborării neadecvate. În ciuda muntelui de documente eleborate, autorităţile nu au nici măcar o evidenţă cu numărul locuinţelor sociale, a fost nevoie să vină cei de la Banca Mondială ca să le numere. Astfel am aflat că stocul de locuințe este un pic peste 29.000.  Foarte puține raportat la nevoi. Însă, nici măcar acestea nu oferă condiții de trai decente, unele dintre ele au devenit „insule” de sărăcie, cum le-au numit cei de la Banca Mondială.  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.