România are o fereastră de oportunitate în 2027. De ce depinde relansarea economiei

Prognozele pentru anul 2027 indică o revenire a creșterii economice spre 2%, după ce anul acesta a fost marcat de o economie care a stagnat în trimestrul al doilea și a scăzut cu 0,7% în primul semestru. arată o analiză Frames. Potrivit acesteia, calitatea acestei creșteri depinde însă de un lucru pe care cifrele îl arată foarte clar: România nu mai poate merge înainte doar pe banii europeni turnați în beton.

Cum se anunță a fi anul 2027

Aproape toate prognozele macroeconomice, inclusiv cele realizate de Frames, anunță o revenire în 2027, cu estimări între 1,7% și 2,5%. Pentru acest an, aceleași instituții estimează o stagnare sau o contracție ușoară. Prognozele de toamnă ale FMI și ale Comisiei Europene, care urmează în octombrie și noiembrie, vor arăta dacă optimismul pentru 2027 rezistă.

O creștere de circa 2% ar rupe seria de patru ani de încetinire și stagnare, dar ar rămâne la jumătate din ritmul de dinainte de 2020. Diferența dintre 1,7% și 2,5% ține aproape în întregime de patru factori.

Primul vector: investițiile, cu o schimbare de sursă

PNRR s-a încheiat la 31 august 2026, iar România mai are de încasat aproximativ 7,5 miliarde de euro din plan. Investițiile nu se opresc de la o zi la alta, pentru că plățile pentru proiectele finalizate continuă. Rolul principal trece însă la fondurile de coeziune 2021–2027, care pot fi cheltuite până în 2029. Comisia de Prognoză estimează o creștere medie a investițiilor de 2,7% pe an în 2027–2029, sub ritmul din 2025 și mult sub cel din acest an. Construcțiile vor rămâne pe plus, dar nu vor mai putea duce singure toată economia, așa cum au făcut-o în ultimii doi ani.

Al doilea vector: apărarea, o șansă reală pentru industrie

România are acces la împrumuturi SAFE de 16,7 miliarde de euro pentru apărare, a doua cea mai mare alocare din UE, iar prima tranșă, de 2,5 miliarde, a intrat deja în august. Contractele pentru elicoptere, blindate Piranha, radare și drone au obligații de cooperare industrială. Este primul program major din ultimii ani care poate aduce comenzi direct în uzinele românești, nu doar pe șantiere.

„SAFE poate fi pentru industrie ce a fost PNRR pentru construcții, dar numai dacă statul negociază serios producția locală. Dacă banii pleacă integral pe echipamente importate, efectul asupra PIB-ului va fi minim, iar deficitul comercial va crește. Dacă o parte se transformă în linii de producție, în furnizori români integrați în lanțurile europene și în locuri de muncă, putem vorbi de o reindustrializare reală”, spune Adrian Negrescu.

Al treilea vector: energia mai ieftină

Prima extracție de gaze din Neptun Deep este programată pentru 2027. Proiectul ar urma să dubleze producția internă de gaze și să facă din România cel mai mare producător din UE. Pentru industrie, care a pierdut competitivitate tocmai din cauza costurilor cu energia, aceasta poate fi cea mai importantă veste structurală a deceniului. Efectul în facturi va veni treptat, dar semnalul pentru investitori contează încă din 2027.

Al patrulea vector: revenirea consumului

Inflația a scăzut de la peste 10% în iunie la 6,17% în august, pe măsură ce efectele majorărilor de TVA, accize și energie ies din calcul. BNR estimează că inflația revine în intervalul-țintă la finalul lui 2027. Asta înseamnă că salariile reale pot redeveni pozitive, iar dobânda-cheie, blocată la 6,5% din august 2024, are loc să scadă. Un credit mai ieftin și o putere de cumpărare în refacere ar repune consumul în rândul motoarelor de creștere, cu efect direct asupra comerțului și serviciilor, sectoarele aflate pe minus atât în 2025, cât și în 2026.

Avem șanse să ne revenim economic în 2027?

Potrivit analiștilor de la Frames, o creștere economică de 2–2,5% în 2027 este realistă, iar peste 3% este posibilă doar în condiții precise.

Datele din ultimii doi ani arată limitele modelului actual: o creștere făcută aproape integral din construcții nu poate depăși 1% atunci când industria, comerțul și consumul stau pe loc. Diferența nu o fac banii europeni, care oricum vin, ci predictibilitatea fiscală și o politică industrială asumată, adică energie mai ieftină, comenzi locale din programele de apărare și un dialog real cu mediul de afaceri înainte de orice schimbare de taxe.

„Cifrele din ultimii doi ani sunt, de fapt, un semnal de alarmă. Construcțiile ne-au salvat, dar nu putem construi la nesfârșit fără să producem nimic. Dacă în 2027 nu oprim declinul industriei, creșterea va fi una fragilă, dependentă de fonduri externe care, după 2029, se vor reduce semnificativ. Avem acum, poate pentru ultima dată, o fereastră în care se suprapun SAFE, fondurile de coeziune și gazele din Marea Neagră. E momentul ca guvernul să pună industria în centrul strategiei economice”, conchide Adrian Negrescu.