Raportul „Red Book 2024” arată că piața globală a uraniului are potențial de susținere a unei creșteri semnificative a energiei nucleare – dacă vor fi reluate rapid investițiile în explorare și producție

Resursele identificate de uraniu la nivel mondial sunt suficiente pentru a susține atât funcționarea actuală a centralelor nucleare, cât și o creștere substanțială a capacității nucleare până în 2050 și dincolo de acest orizont. Totuși, acest scenariu optimist depinde de reluarea investițiilor urgente în explorare, exploatare și tehnologii moderne de procesare, avertizează „Red Book 2024”, cel mai important raport global privind piața uraniului, elaborat de Agenția pentru Energie Nucleară a OECD (NEA) și Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA).

Publicat o dată la doi ani, raportul oferă o imagine completă și actualizată asupra resurselor, producției și cererii de uraniu, bazându-se pe date oficiale guvernamentale din 62 de țări. Ediția din 2024 acoperă perioada 2021–2022 și include proiecții până în 2050, în două scenarii: cu creștere moderată și creștere accelerată a energiei nucleare.

Rezervele sunt consistente, dar accesarea lor depinde de investiții rapide

Potrivit datelor centralizate în raport, resursele recuperabile de uraniu identificate la 1 ianuarie 2023 totalizau 7.934.500 de tone, fiind considerate rezonabil recuperabile la prețuri de piață cuprinse între 40 și 260 dolari/kgU (echivalentul a 15–100 dolari/livră de U3O8).

Comparativ cu ediția precedentă a raportului, creșterea este modestă – sub 0,5% –, însă potențialul de extindere a bazei de resurse este considerabil, datorită:

• creșterii puternice a prețurilor uraniului pe piața spot din 2021 încoace,

• angajamentului internațional de la COP28, semnat până acum de 31 de țări, de a tripla capacitatea nucleară până în 2050.

Cheltuielile pentru explorare au crescut cu 50% în doar doi ani

După o perioadă de stagnare generată de condițiile de piață nefavorabile și de pandemia COVID-19, investițiile în explorare și dezvoltare minieră au înregistrat o relansare spectaculoasă. În 2022, cheltuielile globale în acest sector au atins 800 milioane USD, iar datele preliminare pentru 2023 indică o creștere suplimentară, până la 840 milioane USD.

Această revenire a interesului investițional este alimentată de contextul favorabil cererii, dar și de schimbările geopolitice care determină tot mai multe țări să-și reducă dependența de combustibili fosili și să adopte energia nucleară ca soluție stabilă, de tranziție.

Cererea de uraniu va crește exponențial, dar timpul de reacție e limitat

Raportul subliniază că, în scenariul cu creștere accelerată a energiei nucleare, rezervele actuale ar putea acoperi cererea până după 2050. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, este vital ca noile mine și instalații de procesare să fie dezvoltate cât mai curând.

Un obstacol major rămâne însă timpul lung necesar pentru deschiderea unor noi centre de producție, pe fondul unui climat investițional prudent, al proceselor de autorizare complicate și de durată, dar și al dificultăților tehnice și geopolitice care afectează regiunile bogate în uraniu.

„Eforturile trebuie începute imediat pentru a asigura un lanț de aprovizionare cu uraniu stabil pe termen mediu”, se precizează în raport.

Producția globală de uraniu a crescut deja cu 4% între 2020 și 2022

Ediția 2024 a „Red Book” confirmă o relansare a producției globale de uraniu, cu o creștere de 4% între 2020 și 2022, iar tendința pozitivă este așteptată să continue. Totuși, această relansare nu este încă suficientă pentru a ține pasul cu ritmul cererii preconizate în scenariul COP28 – care implică triplarea capacității nucleare globale.

Raportul include 62 de profiluri naționale și oferă detalii despre:

• planurile de dezvoltare minieră,

• reglementările naționale,

• aspectele sociale și de mediu ale extracției uraniului,

• noile tehnologii și infrastructuri de stocare.

România, între potențial și lipsa de strategie

În contextul raportului internațional, România se numără printre țările care dispun de resurse proprii de uraniu și o infrastructură nucleară importantă (centralele de la Cernavodă), însă nu beneficiază în prezent de o strategie națională coerentă de relansare a extracției și procesării uraniului.

Deși țara noastră a fost istoric un producător important, activitatea Companiei Naționale a Uraniului este astăzi afectată de dificultăți financiare, iar redeschiderea minelor sau dezvoltarea de noi facilități bate pasul pe loc.

Concluzie: uraniul există, dar depinde de voință și capital

Raportul NEA–AIEA arată clar: nu lipsa resurselor este problema, ci lipsa de investiții rapide și inteligente. Dacă statele lumii vor să transforme energia nucleară într-un pilon real al tranziției energetice, acțiunea trebuie începută acum, iar România ar putea profita de momentul favorabil pentru a reveni în jocul nuclear global.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.