Primele semne ale conflictului au apărut în luna aprilie, cu o lună înainte de deschiderea noului pod care leagă Rusia de Crimeea anexată, lung de 19 kilometri și care trece peste această strâmtoare. O lucrare care a costat 3,4 miliarde de dolari și care, în viziunea Moscovei, ar fi trebuit să arate că peninsula este parte a Rusiei. Podul a fost însă ridicat fără a ține cont de navigația ucraineană în două porturi din Marea Azov - Mariupol și Berdiansk. Înălțimea arcadei centrale nu depășește 33 de metri, ceea ce înseamnă că pe sub el nu pot trece peste 100 dintre navele care ancorează în mod regulat în aceste porturi și care asigură circa 9% din exporturile ucrainene de cereale.
Momentul culminant
Normal că, în acest context, podul este detestat în Ucraina, în timp ce Moscova interpretează exagerat orice mișcare a Kievului, percepută imediat ca diversiune. Paza de coastă a Rusiei oprește în mod regulat nave care vin din Ucraina și pe care le verifică minuțios, acțiuni catalogate de Kiev și Uniunea Europeană drept agresive, ba chiar o blocadă parțială.
Din aprilie și până acum, tensiunile în Marea Azov au sporit: în zonă au apărut tot mai multe nave ucrainene, spre furia Kremlinului, care, la rândul lui, a evocat manevre ostile, vorbind despre pericol la adresa securității statului. În replică, oficialii de la Kiev s-au plâns că sunt amenințați. Starea de încordare a culminat cu încercarea, de duminică, a ucrainenilor, de a trimite trei nave militare din Odessa la Mariupol. Și, deși Ucraina afirmă că a anunțat din timp Moscova în legătură cu această operațiune, grănicerii ruși au oprit ambarcațiunile, deschizând chiar focul.
Cartea patriotismului
Iar, în timp ce Moscova urlă că e vorba de o provocaare, la Kiev, președintele Poroșenko s-a grăbit să instituie legea marțială. Cu câteva luni înainte de alegerile prezidențiale, stabilite pentru 31 martie. Or, scrie Bloomberg, Poroșenko nu își poate construi campania electorală pe baza rezultatelor economice. După cinci ani de la ”revoluția demnității”, Ucraina este una dintre cele mai sărace țări ale Europei, iar progrese nu se întrevăd în viitorul apropiat.
Prin urmare, în loc să arate cum a reușit să scoată Ucraina de sub influența Moscovei, el mizează pe patriotism, alegându-și drept slogan electoral lozinca ”Armată, limbă, credință”. Dar, conform ultimelor sondaje, strategia aleasă nu funcționează, Poroșenko situându-se, în preferințele alegătorilor, după fostul premier populist Iulia Timoșenko și a actorului de comedie Vladimir Zelenski. Incidentul de la Kerci ar putea înclina balanța în favoarea lui.
De partea cealaltă, în Rusia, președintele Vladimir Putin, care pierde din popularitate pe fondul scăderii nivelului de trai a populației, joacă tot cartea patriotismului, în speranța că va crește în ochii concetățenilor săi.
Cineva oricum pierde
Dar nici unul, nici celălalt nu vor război. Un conflict deschis implică victime, cheltuieli uriașe, probleme, cu efect greu de anticipat asupra economiei. Dacă Ucraina poate spera în ajutor din partea Occidentului, Rusia, aflată deja sub un regim sever de sancțiuni, s-ar prăbuși definitiv. Ca atare, lucrurile nu se vor rezolva în nici un fel, fiind chiar posibilă repetarea incidentului de duminică. În schimb, Rusia s-ar putea alege cu alte sancțiuni.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News
Ţi s-a părut interesant acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.