Comicul absolut, dar involuntar, al autorului guvernamental de proiect de lege se vede la nivelul descrierii procedurii: la articolul 4 se prevede ce trebuie să conțină solicitarea de autorizare depusă de producătorul de echipamente care își propune să vândă ceva în România pentru rețelele 5G:

„Art. 4. – (1) Solicitarea pentru obţinerea autorizării prevăzute la art. 3 se depune la ministerul cu atribuții în domeniul comunicațiilor, care se transmite de îndată la CSAT.

(2) Solicitarea semnată de reprezentantul legal al producătorului, însoțită de o scrisoare de intenție, trebuie să conțină:

a) date de identificare, inclusiv datele reprezentanților legali și limitele împuternicirii acordate acestora;

b) date privind structura de acţionariat a producătorului și a grupului de societăți din care face parte, inclusiv informații detaliate privind societatea-mamă;

c) o declarație pe proprie răspundere.

(3) Declaraţia pe proprie răspundere prevăzută la alin. (2) lit. c) trebuie să ateste că producătorul îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) nu se află sub controlul unui guvern străin, în lipsa unui sistem juridic independent;

b) are o structură transparentă a acţionariatului;

c) nu are un istoric de conduită corporativă neetică;

d) se supune unui sistem juridic care impune practici corporative transparente” (sursa AICI ).

După primirea unui dosar cu șină bazat, practic, pe o declarație pe proprie răspundere, CSAT dă un aviz conform articolului 5:

„Art. 5 – (1) Avizul conform prevăzut la art. 3 alin. (2) se fundamentează pe documentele depuse potrivit art. 4, precum și pe evaluări din perspectiva riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor la adresa securității naționale și apărării ţării.

(2) Avizul conform prevăzut la art. 3 alin. (2) se emite inclusiv prin raportare la obligaţiile asumate de statul român în cadrul cooperării la nivelul organizaţiilor internaţionale din care România face parte, al Uniunii Europene şi parteneriatelor strategice bilaterale, pentru evitarea unor riscuri care pot decurge din:

a) controlul unui guvern străin asupra producătorului în lipsa unui sistem juridic independent;

b) absenţa unei structuri transparente a acţionariatului producătorului;

c) lipsa unui istoric de conduită corporativă etică a producătorului;

d) funcţionarea producătorului într-un sistem juridic care nu impune practici corporative transparente”.

Adică, președintele României, împreună cu premierul, cu cei mai importanți miniștri ai țării și cu șefii serviciilor secrete verifică dacă declarația pe proprie răspundere a fiecărui producător de echipamente și software a fost dată cu sinceritate sau este cumva mincinoasă. Cum o verifica aceste lucruri, nu prea îmi dau seama. 

Oameni buni de la guvern, hai să fim serioși: dacă vă propuneți să excludeți vreun producător din cei trei, prima bănuială va fi că aveți un aranjament cu ceilalți doi producători. Sau că vreun al patrulea producător vrea să intre pe piață și vrea să își facă loc nu prin oferte comerciale mai bune, ci prin decizia guvernului. Oricum, eu bănuiesc că orice om cu mintea la el din guvern își dă seama că excluderea unuia dintre cei trei furnizori va însemna scumpirea artificială a prețului echipamentelor și lungirea perioadei de implementare, ceea ce va face România necompetitivă în raport cu vecinii săi, unde sistemul 5G va fi mai rapid implementat și mai ieftin. Căci, evident, costurile explicite mai mari vor fi suportate de consumatorii români, iar costurile implicite datorate întârzierilor în implementare vor fi suportate de către firmele românești, silite să piardă din competitivitate. Cât despre înlocuirea în cinci ani a echipamentelor 2, 3 și 4 G ale vreunui furnizor respins, aceasta va aduce costuri de 4-5 miliarde de lei, care vor ajunge să îi împovăreze tot pe utilizatorii români. Că doar nu se vor apuca marii operatori de 4G de opere de caritate tocmai la noi în țară....

Se aud, e drept, tot felul de speculații privind o decizie politică de a fi respins unul dintre cei trei furnizori, pe motiv de inamiciție cu țara de proveniență. Sper că nu este un zvon credibil. Mai ales că cei trei furnizori provin cu toții din țări prietene. Nokia este o firmă finlandeză, care a avut chiar o tentativă de a investi undeva pe lângă Cluj. Poate dacă va vinde suficient în România, până la urmă eu cred că va și investi ceva pe aici. Ericsson este o firmă cu mulți angajați în România (peste 2500), care provine din Suedia, una dintre prietenele de mare angajament ale României. Iar Huawei, care a și investit la noi și care are și ea peste 2000 de angajați aici, provine din China, țara care ne-a salvat un pic de agresiunea sovietică în august 1968 și țara care era implorată să investească în România, atât de către președintele Traian Băsescu, în cursul vizitei din China din 2006, cât și de către premierul Victor Ponta, în cursul vizitei sale în China în 2013. 

Oricum ideea de a respinge un furnizor de echipamente pe motiv că provine dintr-o țară cu un sistem juridic îndoielnic este cam hilară, dar poate fi precedentul pentru decizii și mai curajoase: să interzicem consumul gazului rusesc sau chiar a vodcii rusești, poate așa vom promova mai bine vânzările de vodcă din țările partenere Ucraina și Polonia. Sau poate vom interzice și consumul de roșii sau vinete din Turcia, promovând, în schimb, consumul de roșii de la partenerii noștri olandezi. 

Eu, unul, vă mărturisesc că deja mă rușinez că în copilărie am făcut sport încălțat cu „bascheți chinezești”. Nu mai spun câte smochine uscate produse în Iran am mai mâncat în lungile posturi de Crăciun și de Paște...

Concluzia este, totuși, simplă: hai să ne maturizăm și să înțelegem ridicolul unor propuneri precum proiectul de lege mai sus amintit. Dacă vrem să ne inventăm dușmani acolo unde nu aveam decât prieteni sau dacă vrem să dăm exemplu de bune practici este numai la îndemâna noastră. Și nu ține decât de inteligența și de înțelepciunea noastră. Pentru că, dragii mei, nimeni din afară nu va veni să trăiască viața noastră, în locul nostru, în țara noastră. Nimeni nu ne va compensa costul unor facturi mult mai mari decât astăzi, nimeni nu ne va compensa pierderea unor legături crescute în zeci de ani și cimentate în momente de viață și de moarte pentru noi.  

Vrem să pierdem bani și competitivitate pentru mize pe care nu le vedem sau vrem să ne dezvoltăm, cu inteligență și cu abilitate? Până la urmă, aceasta-i întrebarea.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.