Zirkon

Intrând în serviciu în ultimele luni ale anului 2019, Zirkon a restabilit definitiv poziția Rusiei ca lider în capabilitățile sale de rachete anti-nave - o poziție pe care o deținuse anterior în Războiul Rece cu platforme precum P-700 Granit și Kh-22. Racheta este de câteva ori mai rapidă decât cei mai apropiați concurenți cu o viteză terminală de Mach 9 și este extrem de manevrabilă făcând aproape imposibilă interceptarea.

Racheta beneficiază de o acoperire ”stealth plasmă”, ceea ce face dificilă detectarea la distanță și este suficient de compactă pentru a fi lansată de la celulele de lansare verticale standard de pe navele de război rusești. Patru rachete Zirkon pot fi găzduite în locul unei singure rachete sovietice P-700 datorită dimensiunii sale mai mici.

Viteza ridicată a Zirkon combinată cu precizia sa ridicată îi permit să rupă o navă de război inamică în jumătate cu o singură lovitură, iar navele de război chiar mai mari pot fi dezactivate cu o lovitură bine plasată. Capacitățile rachetei rămân cu mult înaintea oricărei competiții, iar platforma păstrează o performanță puternică pe tot spectrul.

ALERTĂ la o bază militară americană: Rușii au lansat CEVA

Kh-32

Intrând în serviciu din 2016, această rachetă de croazieră poate aborda viteze hipersonice și ținte de impact la Mach 4.6. Unele rapoarte au indicat că racheta poate depăși viteza Mach 5, deși acest lucru rămâne neconfirmat.

Racheta are o rază de acțiune de 1000 km și a fost dezvoltată pentru a fi lansată din bombardiere tactice rusești Tu-22M3M - o nouă clasă de aeronave pentru care țara a investit foarte mult în achiziționarea în număr considerabil. Kh-32 este conceput special pentru a depăși apărarea antirachetă americană și poate zbura la 40 km altitudine - deasupra rachetelor americane SM-2 de suprafață pentru a proteja grupurile sale de atac.

Racheta urmează o traiectorie care face extrem de dificilă interceptarea și, în etapa finală de atac, virează în jos abrupt - atacându-și țintele direct de deasupra la viteze extreme, ceea ce face mai dificilă detectarea pe radarele inamice. Racheta este apreciată pentru altitudinea, viteza, raza de acțiune și contramăsurile sale avansate de război electronic. Trei rachete pot fi transportate de un singur bombardier mediu Tu-22M3M și chiar și o escadrilă de bombardiere mai mică poate transporta suficiente rachete pentru a neutraliza un întreg grup nave 

YJ-18

Până la intrarea în funcțiune a Zicron, YJ-18 care este al chinezilor a fost considerată cea mai importantă rachetă anti-navă de croazieră din lume, care este lansată de pe o navă de război modernă de suprafață.

Racheta este integrată în distrugătoarele de clasă de tipul 052D și de tipul 055 ale Armatei Populare de Eliberare (PLA). Acestea din urmă pot lansa la o capacitate maximă peste 100 dintre aceste rachete. Racheta a fost lansată pentru prima dată în 2015 și se remarcă printre rachetele anti-navă de croazieră moderne pentru combinația sa de rază lungă de acțiune și viteză mare de impact - croazieră subsonic pentru a acoperi cea mai mare parte a gamei sale înainte de a accelera la Mach 3 în faza sa terminală.

Această viteză este suficientă pentru a sparge majoritatea navelor de război în jumătate cu o singură lovitură directă - provocând potențial mai multe daune decât focosul de 300 kg al rachetei. Combinat cu contramăsuri avansate de război electronic și manevrabilitate ridicată, acest lucru face ca racheta să fie extrem de dificilă de interceptat și reprezintă o amenințare serioasă pentru navele de suprafață inamice.

Racheta balistică Zirkon, testată cu succes de ruși în Marea Albă VIDEO

P-700

Una dintre cele mai grele rachete de croazieră concepute vreodată, este una din epoca sovietic și care are numele de cod P-700. A fost cea mai importantă rachetă anti-navă de croazieră a timpului său și continuă să reprezinte o amenințare foarte mare pentru navele de război de suprafață și acum. Racheta este foarte manevrabilă, are o autonomie respectabilă de aproximativ 650 km și poartă un focos masiv. Rachetele sunt similare conceptual cu P-270 purtate de distrugătoarele de clasă rusă Sovremenni, pe care profesorul de strategie de la Colegiul de Război Naval din SUA James Holmes le-a descris în 2020 drept rachete care „dau de furcă marinei SUA șia cum”. Călătorind cu viteze de peste Mach 2,5 și generând un impuls considerabil la această viteză datorită masei lor extraordinare de 7000 kg, sunt capabile să neutralizeze marea majoritate a claselor de nave inamice cu o singură lovitură directă. 

Computerele de bord ale P-700 transportă sisteme concepute pentru a contracara contramăsurile de război electronic ale unui inamic, asigurând o mare probabilitate de ucidere, iar pentru un potențial distructiv suplimentar pot fi echipate cu focoase nucleare. Cu toate acestea, modelul P-700 are un dezavantaj major, și anume faptul că dimensiunea sa ridică de patru ori mai mare decât rachetele de croazieră obișnuite de pe punțile navelor de război. Drept urmare, chiar și cea mai grea navă de luptă de suprafață din lume, crucișătorul de luptă al clasei Kirov din Rusia transportă doar 20 de rachete și chiar și navele de dimensiuni distrugătoare nu sunt echipate pentru a le găzdui.

YJ-12

Lansat în 2015 ca parte a unei noi generații de rachete de croazieră anti-navă chinezești, YJ-12 reprezintă o platformă cu distanță mai scurtă mai ușoară, concepută pentru a fi desfășurată atât din bombardierele H-6, cât și din vânătoarele de grevă JH-7.

În timp ce China pare să se fi concentrat mai mult pe rachete balistice decât pe rachete de croazieră pentru a îmbunătăți capacitățile anti-nave ale bombardierelor sale, YJ-12 reprezintă un omolog mai ușor pentru astfel de platforme. Se crede că racheta se bazează vag pe Kh-31 rus, dar câștigă capacități considerabil superioare și poate atinge viteze mai mari de Mach 4. Racheta poate angaja ținte la distanțe de până la 380 km și este apreciată pentru viteza sa ridicată, mare manevrabilitate și sarcină utilă de 500 kg.

Creșterea patrulelor navale occidentale în apele din Asia de Est și inițiativa americană „Pivot către Asia”, care a încercat să reorienteze marina SUA către proiectarea puterii în regiune, au condus la desfășurarea YJ-12 către potențiale puncte fierbinți, inclusiv baze din insula Spratly care adăpostesc atât avioane JH-7, cât și H-6. Rezistența ridicată a ambelor aeronave le permite să vâneze nave de război inamice pe distanțe considerabile, iar greutatea relativ redusă a YJ-12 combinată cu dificultățile de interceptare a unei rachete atât de rapide și manevrabile o fac potențial ideală pentru atacuri de saturație.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.