”Această criză trebuie finanțată din trei surse posibile. Numărul unu - banii clienților. Numărul doi - bugetul de stat sau a unor societăți cu contracte de stat. Numărul trei - banii companiilor din sector, ai acționarilor lor sau ai băncilor cu garanții de la acționarii lor”, a declarat Valeriu Bining, la o conferință organizată de Antena 3 prin proiectul România Inteligentă, pe tema ”Reconectarea încrederii între consumatori, instituții și operatori - ieșirea din criza facturilor”. 

Așa scrie în Nota de fundamentare

Practic, a spus el în continuare, ”această discuție de reconciliere trebuie să se ducă, în final, către alegerea unei soluții optime. Și pe parcursul intervenției mele, voi arăta câteva lucruri. În primul rând, noi nu am emis facturi până nu am înțeles, cum ne-am priceput noi, prevederile legislației. Reamintesc că Ordonanța 130, ordonanța ”trenuleț”, spunea, la 17 decembrie, că, dacă nu se adoptă urgent această ordonanță, nu se va putea aplica în mod corect Ordonanța 18 și Legea 259. Așa este scris în Nota de fundamentare. 

Sistemul nostru de gestiune a relațiilor cu clienții este din martie 2021, dar necesită o programare foarte complicată. Ne-a costat 134 de om/zile de consultanți care să reprogrameze sistemul de gestiune a relațiilor cu clienții și sistemul de facturare. După care singuri ne-am prins că, undeva, am greșit. Ordonanța spune că la 149 de kWh compensația maximă de plătit este de 149 de kWh ori 0,21 lei. După ce am emis facturile am spus: stai puțin, compensația asta maximă trebuie majorată cu TVA. Și singuri am stornat facturile, pentru a respecta drepturile clienților. Pe parcursul intervenției mele voi mai demonta câteva mituri, a subliniat vorbitorul.

După ce îi plătește pe toți, ar putea rămâne cu MINUS doi lei

Acum, mergem un pic mai departe, a continuat el. ”După cum s-a spus, de la bugetul de stat nu s-a virat nici un leu până astăzi către furnizori. De asemenea, metoda după care se calculează suma pe care trebuie să o primească furnizorii în mecanismul de plafonare nu este clară nici astăzi. 

Vă fac un calcul simplu, rotunjit. Dacă un furnizor emite o factură de 119 lei, el plătește 60 de lei în piața en-gros de electricitate, 10 lei către operatorul de transport, 20 de lei către operatorul de distribuție, 19 lei la stat ca TVA și îi rămân 10 lei, din care cinci lei este factura și, în final, el rămâne cu doi lei. Acum s-ar putea să rămână cu minus doi lei. Deci, pe ansamblu, pentru acei doi lei, el plătește în avans 109 lei și își ia ”urări de bine” pentru 119 lei. 

A fost din banii furnizorilor

După care a intervenit acest mecanism care a spus: nu factura 119, facturează 72 și o să-ți dau eu vreo 32 pe compensare, iar pe partea de plafonare, calculăm, vedem dacă recunoaștem acel mecanism sau acel mecanism. Încă o dată: de la 1 noiembrie încoace, ce sprijin a fost acordat utilizatorilor, consumatorilor - trunchiat, incomplet și așa mai departe -, a fost din banii furnizorilor. 

Mergem mai departe: distribuitorul trebuie să primească 20 de lei. Acești 20 de lei se împărțeau în mod uzual în șapte lei pentru investiții, șapte lei pentru operare și mentenanță, șapte lei pentru achiziția de energie din piața en-gros, pentru acoperirea consumului tehnologic. În acest moment, operatorul de distribuție trebuie să plătească 21 de lei pe piața en-gros pentru a plăti consumul tehnologic. 

Nu există rețea care să nu piardă energie

Și aici trebuie să mai demontăm un mit: la momentul privatizării, rețelele de distribuție aveau 15-18% pierdere. La ora actuală, ele au ajuns la 8,59%. Nu există perpetuum mobile și nu există rețea care să nu piardă energie. La curgerea curentului prin rețea, rețeaua se încălzește, căldura se duce în afară și dacă de la generator au plecat 100 de MWh, în rețeaua de distribuție intră 98 și la clientul final ajung 90. Asta este realitatea fizică, așa funcționează rețelele. 

Citește și Dacă rușii taie gazul pentru europeni. Norvegia: ”Nu mai putem face nimic”

În aceste condiții, noi am atras atenția că, dacă nivelul de cheltuieli pentru achiziția pierderilor, depășește bugetul societății, recunoscut prin venituri reglementate stabilite de autoritate, avem o mare problemă financiară și ne apropiem de incapacitate de plată. Totuși, operăm infrastructură critică. Și încercăm să discutăm și cu băncile, dar atrag atenția că, la ora actuală, există o anumită normă de prudențialitate a băncilor. Ele nu pot să pună toți banii de care dispun către un singur sector, sectorul energetic”, a spus Valeriu Binig.  

Pentru sectorul energetic nu mai am bani

”Și în condițiile în care furnizorii s-au dus și au spus dați-mi capital de lucru ca să rezist până primim de la buget, în condițiile în care și distribuitorii vin și spun dați-mi un capital de lucru până reușesc să conving pe cineva să mărească tarife, să-mi dea o injecție de la buget și așa mai departe, avem nevoie de bani, dar sistemul bancar spune îmi pare rău, dar pentru sectorul energetic nu mai am bani. Ne apropiem de acest moment.

Și atunci, următorul recurs ar fi la acționari. Cei din spate, care sunt niște oameni care și-au investit fondul de pensie în niște fonduri care au decis să investească pentru o anumită companie. Și acum li se spune, știi, rentabilitatea acțiunilor tale va suferi. Bine, bine, dar cât timp, cum recuperăm? Păi, nu știm. Dar mai dă-ne niște bani.

Acesta este semnalul

Acesta este semnalul ca autoritățile să înțeleagă efortul financiar pe care l-au depus operatorii din sector și să se așeze la masă și să discute care este predictibilitatea. Pentru că, să nu uităm, statul fiind unul singur, nu va reuși să facă toate investițiile necesare sectorului energetic. Investițiile în capacități de producție private au fost blocate timp de 10 ani printr-o prevedere a Legii energiei. 

Dacă în continuare deschidem un robinet și apoi venim cu supraimpozitare pe producția capacităților de regenerabile, semnalul este foarte negativ. Deci, dacă spunem investitorilor noștri că știți am o gaură, dă-mi voie să atrag niște bani, dar să știi că nu o să pot să investesc în partea de producere și recuperez și în România va fi bine. Dacă însă pe toate canalele se spune finanțează acolo, finanțează dincolo, impozitează, mesajul este absolut îngrozitor. 

În acest context, încă o dată, ne dorim un dialog axat pe soluțiile de viitor, care să aducă, în primul rând, supraviețuirea afacerilor și apoi o anumită predictibilitate pentru mediul de afaceri. Noi am propus ca pentru dificitul distribuitorilor, corespunzător achiziției de energie pentru consumul propriu tehnologic, să existe o injecție de la bugetul de stat, nu de 100 la 100. Dar trebuie să lămurim: această sumă ar trebui plătită, până la urmă, de utilizatorii de rețea, mai devreme sau mai târziu. Deci, o sumă dată unui operator de serviciu public nu reprezintă ajutor de stat, conform normelor Uniunii Europene, pentru că este monopol natural și, mai mult, ea reprezintă un ajutor pentru utilizatorii de rețea.  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.