La coreeni totul se face repede - se muncește repede, se merge repede, se mănâncă sau se învață repede. În general, această înclinație spre grabă este o trăsătură relativ nouă, pentru că, așa cum scriau în secolul al 19-a călătorii străini care cutreierau aceste meleaguri, coreenii nu se grăbeau deloc, de parcă le-ar fi teamă să nu obosească.

Când s-a produs această schimbare de comportament? Cunoscătorii afirmă că totul a început prin anii 1960, odată cu saltul inregistrat în dezvoltarea țării, un proces extraordinar, care a tranformat Coreea de Sud dintr-o țară relativ înapoiată, care exporta peruci și fructe de mare, într-o putere tehnologică avansată, care a inundat o lume întreagă cu smartphone-urile ei.

Dar pentru a realiza acest salt, coreenii a fost nevoiți să muncească ”pali-pali”. Desigur, tineretul de astăzi are prea puține elemente comune cu primii ”constructori ai minunii economice”, dar au rămas în suflet cu ”graba”, nerăbdaraea.

în Coreea, servirea este foarte rapidă - în restaurante, în bănci, magazine, hoteluri. Dacă un vânzător este mai lent, este admonestat imediat. ”Hai, mă grăbesc”. Nici la masă coreenii nu zăbovesc prea mult. La fel cum nu există ședințe interminabile, unde se mai cască din când în când, se beau răuri de cafele și mulți litri de apă sau sucuri.

Pe de altă parte, coreenii nu sunt amatori de experimente gastronomice. Turiștii coreeni, în special cei mai în vârstă, când ajung peste hotare preferă să mânânce numai în restaurante cu specificul țării lor. Nici după mâncărurile tradiaționale nu se dau în vânt, dar se consideră jigniți dacă din meniu lipsesc preparatele extrem de condimentate.

În altă ordine de idei, în interiorul societății coreene există o concurență intensă, care începe, uneori, încă de la grădiniță și se termină odată cu ieșirea la pensie. Din această cauză, coreenii muncesc mult, foarte mult. Nici chiar statisticile oficiale, care plasează acest popor printre cele mai muncitoare din lume, nu reflectă realitatea. La școală se învață de dimineață până seara, se doarme câte patru-cinci ore pe noapte. Concediul înseamnă nu mai mult de cinci zile în companiile private și maxim opt zile în cele de stat.

Nici concediile medicale nu sunt agreate. Cu excepția cazurilor când este nevoie de spitalizare și, ulterior, de o perioadă de recuperare, o răceală sau grijă sunt, de regulă, trecute cu vederea, purtate pe picioare, cum se spune. Dacă însă situația se agravează, atunci un angajat poate rămâne acasă, deși fără nici o plăcere, o zi sau două.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.