În epoca de după Războiul Rece, niciun alt stat nu a provocat SUA atât de mult precum Iranul.

Iranul este expus în fața anvergurii armatei americane. SUA nu numai că a încercuit Iranul dar a învestit în armată în ultimiii ani de două ori cât PIB-ul Iranului. În cazul unui război convențional, Iranul nu are nicio șansă.

Iranul în schimb, compensează bazându-se pe trei tipuri de capabilități: un arsenal de rachete balistice expansive, război naval asimetric (în special amenințarea cu închiderea strâmtorii Hormuz) și legături cu grupuri militante non-statale.

Rachetele Sejjil

Iranul are un inventar bogat de rachete balistice. Dintre acestea, familia de rachete balistice Shahab, care se bazează pe proiectele din Coreea de Nord, sunt cele mai cunoscute.

Sejjil-1 (și succesoarea sa, Sejjil-2) ar trebui să fie cea mai de temut. Sejjil-1 este o rachetă balistică cu două trepte, cu rază medie de suprafață, pe care Iranul a testat-o pentru prima dată în 2008. Spre deosebire de rachetele Shahab, racheta Sejjil-1 este alimentată cu combustibil solid, reducând mult timpul de lansare și îmbunătățind mobilitatea acesteia.

În mărturia depusă în Congres în noiembrie 2009, secretarul american al Apărării, Robert Gates, a declarat că „racheta [Sejjil] va avea o rază de aproximativ 2.000 până la 2.500 de kilometri.” Acest lucru este în concordanță cu datele oficiale ale iranienilor. În această gamă, Sejjil-1 poate livra o sarcină utilă de 750 kg în Israel și chiar în anumite părți din sud-estul Europei. Se crede că încărcătura ar putea fi într-o zi una nucleară.

Capitala Iranului a fost înghițită de zăpadă și proteste - VIDEO

Sejjil-2 a fost testată pentru prima dată în 2009 și este probabil încă în curs de dezvoltare. Potrivit Global Security, „Sejjil-2 are o capacitate demonstrată de 2.510 . De asemenea, poate transporta un focos de 1.000 de kilograme până la o distanță de 2.000 de kilometri. ”Cel mai mare avans al Sejjil-2 este în acuratețe, ceea ce în mod tradițional lipsea rachetelor balistice iraniene. Oficialii iranieni din apărare au spus că, în comparație cu Sejjil-1, Sejjil-2 este „echipat cu un nou sistem de navigație, precum și senzori preciși și sofisticați.”

Submarine mijlocii din clasa Ghadir

Probabil, cel mai mare pricol la Iranului este capacitatea sa de a amenința transporturile de petrol în Strâmtoarea Hormuz, prin care aproximativ 20 la sută din petrolul mondial trebuie să treacă spre piețele de desfacere iar SUA au cheltuit din 1976 și până acum, aproximativ 8 trilioane de dolari pentru protejarea strâmtorii Hormuz.

În cazul închiderii Strâmtoruu Hormuz, submarinele iraniene vor juca un rol major. Specialiștii Institutului pentru Studiul Războiului spun că într-un spațiu strâmt și cu apă puțin adâncă din Golful Arabiei, submarinere iraniere vor fi o amenințare reală.

Iranul are mai multe feluri de submarine, însă cele mai importante sunt ele din clasa Ghadir de 150 de tone, submarine mijlocii care sunt extrem de periculoase în orice fel de conflict. Aceste nave sunt în mod special greu de detectat și urmărit. Fiecare submarin poate transporta torpile 533 de mm, are capacitatea de a planta mine și poate fi utilizat pentru a infiltra forte speciale în teritoriul inamic.

Rachetele Khalij-e Fars

Rahetele balistice Khalij-e Fard sunt rachete pentru distrugerea navelor.

Adesea numit „transportor-ucigaș” al Iranului, Khalij-e Fars (in limba persană însemnând Golful Persic) este un rachetă supersonică, cu o autonomie de 300 km când transportă o sarcină utilă de 650 kg. Se bazează pe racheta Fateh-110, o rachetă cu propulsor solid cu un singur stadiu pe care Iranul a testat-o prima dată în 2002 (Fateh-100 este bazat pe DF-11A fabricat din China).

Hezbollah

La vremea respectivă, decizia de a trimite oficiali IRGC în Liban la începutul anilor '80, pentru a contribui la promovarea rezistenței la ocupația israeliană, a contribuit la fanatismul revoluționar. Nu numai că Iranul nu și-a exercitat în mod tradițional influența în Liban, dar a fost blocat într-o luptă pentru viață și moarte cu Irakul lui Saddam Hussein. Pe plan intern, țara însă se resimțea în urma revoluției din 1979.

În Liban, Hezbollah s-a dovedit a fi cea mai versatilă și utilizabilă „armă de război” din arsenalul Iranului.

Iranul a utilizat adesea Hezbollah-ul pentru a executa atacuri teroriste precum cel din anul 1994 din centrul Bouenos Aires-ului, când au murit 85 de persoane și tot atâtea au fost rănite, atacul având loc în comunitatea evreiască.

Hezbollah-ul este extrem de valoros pentru Iran pentru că poate ajunge oriunde în lume.

Organizația a dat multe lovituri, în Israel, India, Georgia, Thailanda și Kenya, după ce un om de știință iranian a fost asasinat și nu poate fi uitat nici atacul asupra unui grup de turiști israelieni în Bulgaria.

Utilitatea Hezbollah-ului pentru Iran a depășit cu mult tradiționalele atacuri teroriste. După în vadarea Irak-ului de către americani în 2003, Iranul a folosit Hezbollah-ul pentru a antrena grupurile de militanți shiiți. Se crede că tot Hezbollah i-a antrenat și pe rebelii din Yemen, care au invadat cea mai mare parte a caputalei Sanaa, în urmă cu puțin timp. Însă cea mai notabilă acțiune a Hezbollah este aceea de sprijin pentru regimul lui Bashar al-Assad din Siria.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.