Acest regulament coordonează sistemele de securitate socială din Uniunea Europeană (UE) și alte state, oferind o soluție pentru recunoașterea perioadelor de muncă transfrontaliere. Pentru a beneficia de o astfel de pensie, trebuie îndeplinite anumite condiții: 

- Persoanele trebuie să fi atins vârsta legală de pensionare din fiecare dintre țările în care au muncit. 

- Să fi lucrat cel puțin un an în fiecare stat. 

În România, stagiul minim de cotizare este de 15 ani. Totuși, perioadele lucrate în alte țări sunt recunoscute, fiind considerate echivalente celor realizate pe teritoriul românesc.

De exemplu, o persoană cu 10 ani de muncă în România și șase ani într-un alt stat poate solicita pensie în România. Casa de pensii va adăuga anii lucrați în străinătate pentru a atinge pragul minim necesar.

Acorduri bilaterale

Pe lângă țările UE, România are acorduri bilaterale cu state precum Macedonia, Turcia, Coreea de Sud, Moldova, Canada și Israel. De asemenea, convențiile de securitate socială includ și țări precum Maroc și Armenia. Aceste acorduri permit cumularea perioadelor de muncă din mai multe state pentru stabilirea pensiei internaționale.

Totuși, contribuțiile efectuate în alte state nu pot fi „recuperate”, dar ele sunt incluse în calculul pensiei totale.

Cum se procedează

Cei interesați trebuie să depună o cerere la casa de pensii din țara în care locuiesc sau din ultima țară în care au lucrat. În România, cererea se depune la casa teritorială de pensii aferentă domiciliului, împreună cu documentele justificative.

Autoritățile române vor solicita informațiile necesare de la instituțiile similare din celelalte state implicate și vor efectua toate calculele. Solicitantul nu trebuie să cunoască reglementările fiecărei țări, această responsabilitate revenind autorităților.

Cum se calculează pensia internațională

Pensia este stabilită pe baza cumulării perioadelor de cotizare. Autoritățile din fiecare țară calculează:

- Pensia teoretică – suma pe care solicitantul ar primi-o dacă toate contribuțiile ar fi fost realizate într-un singur sistem.

- Prestația pro-rata – ajustarea pensiei teoretice în funcție de perioada lucrată în fiecare țară.

Autoritățile compară prestația pro-rata cu pensia „autonomă” (bazată doar pe perioada lucrată în acel stat) și acordă suma mai mare.

Caz real

Rosa a lucrat timp de 20 ani în Franța și timp de 10 de ani în Spania. În ambele țări, o persoană dobândește dreptul la pensie doar dacă a lucrat cel puțin 15 de ani pe teritoriul său. Fiecare țară va calcula pensia Rosei:

Casa de pensii din Franța va face un calcul dublu:

- va calcula valoarea pensiei naționale pentru cei 20 de ani de lucru în Franța - să spunem 800 de euro.va calcula și valoarea teoretică a pensiei pe care ar fi primit-o Rosa dacă ar fi lucrat în Franța în tot acest timp (30 de ani) - să spunem 1 500 de euro.

- va stabili pensia pro-rata - adică ce sumă i s-ar cuveni proporțional cu perioada de lucru din Franța: 1 500 EUR x 20 ani în Franța / 30 de ani în total = 1 000 euro.

Prin urmare, Rosa trebuie să primească din Franța prestația cu valoarea mai mare: 1 000 de euro pe lună.

Casa de pensii din Spania nu va mai calcula pensia națională, pentru că Rosa nu a lucrat acolo timp de cel puțin 15 ani. Aceasta va calcula doar cuantumul la nivel european, pornind de la valoarea teoretică a pensiei pe care ar fi primit-o Rosa dacă ar fi lucrat în Spania în tot acest timp (30 de ani) - să spunem 1 200 de euro.

Apoi, va stabili pensia pro-rata - adică ce sumă i se cuvine proporțional cu perioada de lucru din Spania: 1 200 EUR x 10 ani în Spania / 30 de ani în total = 400 euro.

În total, Rosa vor primi o pensie de 1 400 de euro.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.