Nu intenționez, nici pe departe, să comentez intențiile politice de viitor ale partidului, dar dacă prin lozinca de mai sus trebuie să înțelegem că PSD își reneagă trecutul și foștii conducători , atunci ar fi trebuit să ne așteptăm și la o cât de sumară prezentare a ideii pe care noua conducere o are despre ceea ce va urma după lăsarea în urmă a trecutului și a tătucilor.

Fără a mai fi implicat în politică, îmi declar interesul față de intențiile de viitor ale PSD căruia îi recunosc rolul și puterea pe care le are și le va avea în desenarea destinului acestei țări pe încă o perioadă importantă de timp.

Este motivul pentru care, cu tot respectul pentru ideologii acestui partid, îmi iau permisiunea să atrag atenția asupra faptului că nu orice renunțare la trecut înseamnă un început corect.

Mă refer la modul cum a fost prezentată în discursul domnului președinte Marcel Ciolacu tema patriotismului economic.

După părerea mea este o temă de mare interes în actualele condiții interne și internaționale. Nu este de mirare că talentul și finețea simțului politic al domnului Adrian Năstase a sesizat importanța temei, considerând-o unul din momentele importante ale discursului.

 A fost o prezentare în versiunea anti-Dragnea. La fiecare cuvânt din discursurile trecute ale domnului Liviu Dragnea pe această temă, domnul Marcel Ciolacu a găsit și utilizat antonimele respective. Domnul Liviu Dragnea a înțeles prin patriotism economic un fel de naționalism de tip suveranist, preluat stricto senso din discursurile electorale ale unor politicieni ca Salvini au Farage. Nici măcar nu a preluat limbajul naționalist dar mai intelectualizat a lui Marine le Pen.Domnul Dragnea considera multinaționalele dușmanul principal al românilor, le condamna de furt și evaziune, erau jefuitorii bogățiilor țării. Uniunea Europeană  era și ea condamnată de discriminare față de România , devenind indezirabilă pentru modul în care se amesteca în treburile țării, denigrând guvernarea social-democrată.

Nu trebuie să mai amintim daunele pe care astfel de declarații le-au adus economiei și relațiilor europene ale Românie.

Domnul Marcel Ciolacu,pentru a arăta că se delimiteaz[ net de trecut și de tătuci zice total invers: ”Să fim patrioți  înseamnă  să încurajăm antreprenoriatul românesc, dar și  multinaționalele din România.  Să le ajutam să facă profit aici, să plătească taxe aici, în România, și salarii mai bune pentru angajații români!”

Evident, ceea ce declară domnul Marcel Ciolacu este corect, chiar politically correct în actualele condiții internaționale numai că din punctul de vedere al  modului cum se interpretează acum patriotismul economic este , dacă nu neapărat incorect, în mod sigur insuficient și depășit.

 Subliniez acest aspect nu pentru a deschide o dezbatere teoretică ci pentru că problema patriotismului economic devine cheia de boltă a politicii economice contemporane, dramatic influențată de criza coronavirus.Pentru un partid important care are dorința și putința de a guverna, sensul și esența politicilor de patriotism devin un element imporant al managementului guvernamental.Din acest motiv, updatarea conceptului la dinamica actuală geopolitică și geo-economică devine extrem de importantă.

Patriotismul economic, în sens de concept politic se consideră a fi fost pentru prima dată aplicat la începutul secolului XIX în Marea Britanie prin inventarea siglei” made in England”, printată sau gravată pe anumite produse. Pentru a-și apăra industria concurată cu falsuri de proastă calitate , Marea Britanie și-a ” personalizat” producția. (O celebră carabină engleză Peabody-Martini era grosolan falsificată în Bavaria și Rusia). Mai recent, premierul britanic Margaret Thatcher a resuscitat manifestarea patriotismului economic prin celebra frază : ” I want my money back”. Aducerea în prim plan a patriotismului economic se datorează însă primului ministru francez Dominique de Villepin care în 2006 vorbește în Parlamentul European despre necesitatea revenirii la un patriotism economoic chiar în condițiile integrării europene. Ocazia i-a fost oferită de neînțelegerile franco-germano-spaniole în cadrul Proiectului Airbus și de relocarea uzinei Whirlpool din Franța în China.

În actul de management guvernamental și de concepere a politicii economice, înțelegerea sensului actual al patriotismului economic este esențială deoarece este un concept ”alunecos”, fiind extrem de ușoară devierea de la sensul corect datorită interferențelor uneori greu de sesizat cu alte concepte cum ar fi: naționalismul economic, războiul economic, protecționismul , bariere vamale netarifare, subvenții discriminatorii, sancțiuni economice, legislație prohibitivă față de capitalul străin, boicotul sau chiar autarhia.

După criza din 2007, conceptul patriotismului economic a evoluat mult, uneori chiar cu accente definitorii noi iar odată cu criza coronovirusului este o parte importantă a dezbaterii pe tema ” național-internațional” , mai ales pe problematica asigurării independenței de producție prin redimensionarea și reorientarea lanțurilor valorice.

Centru acestor dezbateri este Franța unde sunt considerate lucrări de referință studiile Institutului Francez de Relații Internaționale condus de Thierry de Montbrial (vezi: Thierry de Montbrial: ”Notre Interet National” Odile Jacob 2017; B. Badie et M.Foucher: ”Vers un monde neo-national?” CNRS 2017; Eric Delbecque: ”Quel patriotisme economique ? Puf 2019 ).

Conform acestor studii, obiectivul actual al politicilor de patriotism economic ar consta în ” garantarea faptului că națiunea va primi în mod sustenabil și permanent efectele pozitive ale dezvoltării și creșterii economice prin crearea de locuri de muncă și susținerea la un nivel competitiv internațional a nivelului de trai și a calității vieții”.

După cum se vedere, formularea unui astfel de obiect este diferită și prin esență și prin amploare de unele obiective pe care le putem numi conjunctural politice sau chiar punctuale cum sunt cele formulate la congresul PSD de ” încurajare a antreprenoriatului românesc dar și al multinaționalelor”. Deși nu s-a spus la congres, am mai putea adăuga și alte măsuri considerate de patriotism economic , prezentate de diferite personalități politice cum ar fi obligativitatea existenței la raft a 50% produse românești, promovarea producției de mărfuri tradiționale, promovarea orientării consumatorilor spre produse autohtone, etc.

Acestea sunt măsuri de stimulare și sprijin al unor producători sau domenii de activitate în lupta de concurență cu importurile.Sunt măsuri extrem de importante, cu caracter de piață dar nu pot fi asimilate politicilor de patriotism economic decât în măsura în care ne individualizează prin ”made in Romania”, față de alți producători.

Patriotismul economic în accepțiunea actuală nu este un set de măsuri de stimulare sau promovare a unor antreprenori, sectoare sau produse și nici de coexistență fiscală amiabilă cu multinaționalele ci este o strategie de guvernare modernă, expresie a locului pe care economiile naționale trebuie să și-l găsească într-o lume integrată și globalizată. 

Patriotismul economic devine în actualele condiții o strategie pe termen lung de ridicare a gradului de competitivitate, de atractivitate investițională și de obținere a securității economice indiferent de limitele impuse de perioadele de criză.

În esență, patriotismul economic a devenit în lumea modernă arta îmbinării naționalului cu globalul în condițiile în care naționalul știe și reușește să beneficieze de globalizare. Patriotismul economic este un crez al guvernării, este spiritul programelor de guvernare, singurul mijloc de a evalua rezultatele unei guvernări în favoarea propriului popor. 

Cred că noii conducători ai PSD nu trebuie să reducă patriotismul economic doar la opusul a ceea ce credea domnul Liviu Dragnea că este. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.