Reședințele de la țară ale aristocrației din Vechiul Regat sau din Transilvania erau de multe ori adevărate bijuterii arhitectonice care bucurau ochii vizitatorilor. Perioada lor de decădere a început odată cu naționalizarea făcută la sfârșitul anilor 40 de către regimul comunist. Majoritatea au fost transformate în sedii de CAP, școli sau spitale, iar mobilierul și decorațiunile s-au pierdut. În unele cazuri au suferit modificări pentru adaptarea lor la noile funcții, iar întreținerea a fost făcute la cote minimale.
Citește și Topul celor mai scumpe clădiri istorice din București, scoase la vânzare
În anii 90 au fost părăsite, mai ales în cazul celor în care au existat litigii în justiție privind proprietarul de drept, astfel că cei 30 de ani de postcomunism au avut deseori efecte și mai grave asupra clădirilor decât regimul comunist. Mai ales că depărtarea de centrele urbane a descurajat potențialii investitori. Există și excepții, cazuri în care edificii uitate în paragină au renăscut.
1. Palatul Sturdza de la Miclăușeni
Construit în perioada 1880-1904, pe o moșie din județul Iași a familiei Sturdza, în stilul neogotic similar celui de la Palatul Cuza din Ruginoasa, aflat în apropiere, și de la Palatul Culturii din Iași. În 1944 a fost devaastat de Armata Roșie și de două incendii în 1968 și 1985. Lăsat în paragină după 1989, în 2003 reintră în patrimoniul Mitropoliei Moldovei care obține finanțare de la Banca Mondială pentru prima fază a restaurării. Procesul nu este încă finalizat, însă Mitropolia organizează evenimente culturale în camarele care au fost complet restaurate.
2. Conacul Marghiloman din Buzău
A fost construit în 1883-1887 de către Alexandru Marghiloman, prim-ministru al României în perioada Primului Război Mondial. Construit în mijlocul unui parc dendrologic imens, aflat la marginea Buzăului, conacul a început să decadă după moartea lui Marghiloman din cauza disputelor pe moștenire. În 1949 a devenit depozit al unui CAP și a fost abandonată în 1985 într-o stare avansată de degradare. În ultimul deceniu, autoritățile locale au început un vast proces de restaurare, iar acum funcționează în conac un centru cultural.
3. Palatul Bánffy de la Sâncrai (Alba)
A fost construit în 1805 de familia Kemeny și a trecut în propietatea familiei Bánffy în 1890, carfe l-a extins în mai multe etape. După naționalizare, a fost azil pentru copiii cu handicap, iar în 1997 a fost abandonat, accelerând procesul de degradare. Uterior, Consiliul Județean Alba a obținut finanțare europeană pentru refacerea edificiului, unde a înființat un centru cultural.
Imaginea de mai jos reprezintă palatul înainte de restaurare.
4. Conacul Miclescu de la Călinești (Botoșani)
Aparține unei vechi familii boierești, Miclescu, atestată din prima jumătate a secolului XV. Descendentul acesteia, Radu Miclescu, s-a întors din Germania după 1990 și a început refacerea conacului pe care acum îl folosește ca reședință personală. Procesul a fost ușurat de expertiza proprietarului în comerțul cu antichități astfel că interiorul conține prețioase piese de mobilier de epocă.
5. Reședința familiei Daniel din Tălișoara (Covasna)
A fost construită în a doua jumătate a secolului XVII în stil renascentist târziu. A fost proprietate a mai multor familii nobiliare secuiești, iar în perioada comunistă a fost sediul CAP-ului din comună. În 2009, castelul a fost achiziționat de un investitor care l-a transformat în hotel de lux. În timpul restaurării a fost descoperită pictura murală din interior, ce datează din 1680.
6. Castelul Banffy de la Bonțida (Cluj)
Ansamablul nobiliar de la Bonțida a fost contruit în mai multe etape, de-a lungul a mai multor secol până a ajuns la forma actuală care datează din secolul XIX. A ajuns din nou în atenția publicului odată cu Festivalul Electric Castle care are loc de mai mulți ani lângă castel. Clădirile au ajuns aproape o ruină în timpul comunismului, iar în 1990 au fost înscrise lista celor mai periclitate monumente istorice ale lumii. Ansamblul a fost cedat pentru folosință de către familia Banffy Fundației Transilvania Trust care a înființat un centru de instruire în conservarea patrimoniului construit. Lucrările de restaurare merg relativ lent din cauza costurilor mari presupuse de refacerea unui ansamblu de o asemenea mărime. Deocamdată, lucrările au oprit procesul de degradare, iar unele corpuri de clădire au fost refăcute aproape complet.
Câteva dintre anexele ansamblului au fost complet renovate.
7. Casa Apafi de la Mălâncrav (Sibiu)
Reședința nobiliară a fost construită în secolul XVI și refăcută în mai multe rânduri. După stingerea familiei Apafi, a trecut în propritatea familiei Bethlen, ambele dând mai mulți principi ai Transilvaniei. A cunoscut un puternic proces de degradare în perioada comunistă până când a trecut în proprietatea Bisericii Evanghelice. Aproape o ruină în 2000, casa a fost salvată de o altă fundație implicată în refacerea patrimoniului din Transilvania, Mihai Eminescu Trust. Acum are funcția de casă de oaspeți pentru turiștii din zona rurală a Sibiului.
Cum arată reședința Apafi înainte de intervenția restauratorilor.
8. Conacul Otetelișanu din Benești (Vâlcea)
Conacul a fost construit în secolele XVII-XVIII de familia Otetelișenilor, susținători ai lui Tudor Vladimirescu și cunoscuți filantropi și susținători ai culturii valahe. În această casă s-a născut Petrache Poenaru, inventatorul stiloului. Conacul a fost retrocedat în 2000, iar unul dintre moștenitori a cumpărat celelalte cote-indivize de la ceilalți moștenitori și a înființat Fundația Domeniului Otetelișanu, cu scopul organizării de evenimentel culturale în conac.
Sursă foto: monumenteuitate.org
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News
Ţi s-a părut interesant acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.