Combinatul siderurgic din Teesside - cândva cel mai mare din Marea Britanie - domină peisajul pe kilometri întregi și amintește de vremurile în care oțelul produs aici era folosit oriunde în lume, inclusiv la construirea celebrului Harbour Bridge din Sydney.

"Când s-au închis oțelăriile, a fost groaznic", spune Sandra Cottrell, în vârstă de 64 de ani. Mamă a patru copii, ea a urmărit cum industria s-a prăbușit încet în ultimele două decenii. "Fiul meu și toți ceilalți lucrau acolo (...) Când s-au pus lacătele, a plecat să muncească la Manchester", a declarat ea pentru AFP.

O frântură de speranță

Așadar, aici, locuitorii nu cred cu adevărat în marele plan de "nivelare" a regiunilor post-industriale defavorizate ale țării, un proiect emblematic al premierului Boris Johnson, care a făcut din reechilibrarea regională una dintre principalele promisiuni din campania sa pro-Brexit și a anunțat obiective pentru 2030 în ceea ce privește creșterea salariilor, îmbunătățirea transportului, accesul la internet, creșterea nivelului de educație și reducerea insecurității.

"Sincer, nu știu la ce să mă aștept", recunoaște Sandra Cottrell, deoarece multe magazine din centrul orașului Redcar s-au închis sau au fost înlocuite de magazine low-cost. Totuși, se pare că există o mică speranță. Prin programul Levelling Up, în oraș, unde criminalitatea a înflorit pe fondul sărăciei și a neglijenței, au fost demarate lucrări de regenerare. 

Ca și cum nu am exista 

"De asta e nevoie pe aici. Simt că am fost puțin lăsați pe dinafară, dar ei își dau seama că suntem aici acum", spune Cath Smith, o vecină în vârstă de 60 de ani. Și ea își amintește cu nostalgie de anii '70, când "toată lumea muncea" în zonă. La acea vreme, tatăl ei și majoritatea bărbaților erau angajați la oțelăria, care pe atunci era deținută de stat.

Dar, după privatizarea din 1988, a privit neputincioasă cum industria a dispărut și a acuzat guvernele succesive că nu au reușit să sprijine miile de muncitori care și-au pierdut locurile de muncă. ”Nu le-a păsat", spune doamna Smith. "E ca și cum noi nu am exista."

Nu cred că înțelege

În Bradford, la o sută de mile mai la sud-vest, nu oțelul, ci lâna a făcut ca orașul să fie, cândva, prosper. Dar nostalgia locuitorilor este aceeași ca în Redcar. "Când eram copil, era pur și simplu fantastic", a declarat Judith Holmes, în vârstă de 69 de ani. "Comerțul, lâna (...) Toate magazinele erau deschise. Eram înfloritori, era vibrant, era fabulos", își amintește ea.

Bradford, al șaselea oraș ca mărime din Anglia, cu una dintre cele mai tinere populații din Europa, suferă, de asemenea, de șomaj și sărăcie. "Sunt sigur că Bradford a fost uitat, asta e sigur", spune Holmes, făcându-se ecoul locuitorilor din Redcar.

"Ni s-au promis multe, dar nu s-a întâmplat niciodată", spune ea. "Va fi nevoie de timp pentru a recăpăta (acea prosperitate). Cred că este posibil, dar autoritățile trebuie să se apuce de treabă acum, în loc să spună +poate+, dând bani pe ici, pe colo." Fost angajat poștal, ea face curățenie în birouri de două ori pe săptămână pentru a se descurca.

Este însă sceptică în ceea ce privește ambiția prim-ministrului de a corecta inegalitățile teritoriale majore. "O să cred când o să văd", spune ea. În opinia ei, premierul nu este în contact cu realitatea și "ar trebui să vină aici și să petreacă câteva zile și să se zbată ca mulți alți oameni. "Nu am nimic împotriva lui Boris Johnson, dar, personal, nu cred că înțelege".

Citește și Șantajat de hackeri, un atelier de bijuterii a fost lăsat baltă de asigurător

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.