”De la 1 ianuarie 2019, România a intrat în clubul statelor membre UE ce aplică impozit bancar la activele bancare. Există însă deosebiri între modelele de impozitare asupra activelor bancare implementate în aceste trei ţări (România, Ungaria şi Polonia, n.r.). Obiectivele declarate, perimetrul de aplicare, baza de impunere variază de la un stat la altul, ceea ce conduce la consecinţe diferite, atât pentru instituţiile financiare, cât şi pentru economiile naţionale. De exemplu, modelul românesc are o trăsătură distinctivă (unică pe plan european şi, din câte cunoaştem, la nivel mondial): cota de impozit este legată de evoluţia unui indice de piaţă (ROBOR), fapt de natură să afecteze negativ mecanismul de transmitere a politicii monetare a băncii centrale. Mai mult, dacă în România obiectivul declarat este cel de a acţiona asupra comportamentului băncilor care stabilesc indicele ROBOR, autorităţile poloneze şi ungare recunosc că doresc să utilizeze încasările din impozitul bancar ca venituri bugetare”, se arată în articolul publicat de Cristian Bichi.

Din 2009 încoace, 14 state ale Uniunii Europene au introdus impozitul bancar, dintre care doar Ungaria și Polonia impozitează activele ajustate. ”Impozitul aplicat de cele două ţări central-europene are ca particularitate faptul că resursele financiare colectate sunt destinate finanţării cheltuielilor publice generale şi nu acoperirii costurilor publice derivate din falimente bancare, cum este în cazul altor ţări UE”, precizează Bichi.

Impozitare la recomandările FMI

În rest, celelalte țări au ținut seama de recomandările FMI atunci când au introdus impozitul bancar, anume cota de impozit se aplică pasivelor bancare excluzând capitalul şi depozitele garantate, astfel încât partea cea mai riscantă a fondurilor băncilor sa fie impozitată. De exemplu, Germania a introdus un impozit bancar în 2011 pentru a alimenta un fond de restructurare bancară proiectat a atinge nivelul de 70 miliarde de euro.

Scopul acestui impozit, denumit ”contribuţie la stabilitate financiară” de către FMI şi ”impozit de stabilitate” de către Comisia Europeană, este de a recupera cheltuielile publice făcute de guvernele naţionale pentru salvarea instituţiilor bancare şi, în special, de a finanţa costurile unei crize financiare viitoare.

”Cotele de impozit bancar au fost stabilite în multe ţări sub nivelul recomandat de FMI, de cel mult 0,2% anual, dar au atins şi valori ridicate de 0,4% în Slovacia şi de 0,53% în Ungaria (cote maxime iniţiale, ce au fost apoi reduse)”, scrie Bichi în materialul intitulat ”Impozitarea specială a sectorului financiar în Uniunea Europeană”.

Citește și:

Bloomberg publică un articol tăios la adresa autorităților române și noii ”taxe pe lăcomie”

În România, Guvernul a stabilit, prin ordonanţa 114/29 decembrie 2018, impozitarea activelor financiare ale băncilor în cazul unui nivel al ROBOR mai mare de 2%, contribuţie numită iniţial de autorităţi "taxă pe lăcomie".

OpiniiBNR.ro este o platformă - forum pe care specialiştii din Banca Naţională a României dezbat principalele evoluţii macroeconomice şi financiare locale şi internaţionale. Opiniile exprimate sunt strict personale, nu reflectă poziţia oficială a Băncii Naţionale a României şi nu implică sau angajează în niciun fel această instituţie.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.