Agenda de 60 de puncte era menită să repare un model de creștere învechit, mai potrivit pentru țările mai puțin dezvoltate - cu toate acestea, majoritatea acelor reforme nu au dus nicăieri, lăsând economia să se bazeze în mare parte pe politici mai vechi care nu au făcut decât să sporească acumularea masivă de datorii și supracapacitatea industrială a Chinei, scrie Reuters.

Eșecul restructurării celei de-a doua mari economii a lumii a ridicat întrebări critice cu privire la ceea ce urmează pentru China.

În timp ce mulți analiști consideră că cel mai probabil rezultat este o derivă lentă spre o stagnare în stil japonez, există și perspectiva unei crize mai severe.

"Lucrurile eșuează întotdeauna încet până când se rup brusc", a declarat William Hurst, profesor Chong Hua de dezvoltare chineză la Universitatea din Cambridge.

"Există un risc semnificativ, pe termen scurt, de criză financiară sau de alt grad de criză economică care ar atrage costuri sociale și politice foarte substanțiale pentru guvernul chinez. În cele din urmă va trebui să existe o socoteală".

China a ieșit din economia planificată maoistă în anii 1980 ca o societate în mare parte rurală, care avea mare nevoie de fabrici și infrastructură.

În momentul în care a izbucnit criza financiară mondială în 2008-2009, China își îndeplinise deja majoritatea nevoilor de investiții pentru nivelul său de dezvoltare, spun economiștii.

De atunci, economia s-a cvadruplat în termeni nominali, în timp ce datoria totală a crescut de nouă ori. Pentru a menține creșterea la un nivel ridicat, în anii 2010, China a dublat investițiile în infrastructură și în proprietăți, în detrimentul consumului gospodăriilor.

Datoria Chinei era de 3 ori mai mare decât PIB-ul în 2022

Acest lucru a făcut ca cererea de consum să rămână mai slabă ca pondere în PIB decât în majoritatea celorlalte țări și a concentrat crearea de locuri de muncă în sectorul construcțiilor și în cel industrial, cariere din ce în ce mai desconsiderate de tinerii absolvenți de universități.

De asemenea, accentul pus pe politică a umflat sectorul imobiliar din China până la un sfert din activitatea economică și a făcut ca guvernele locale să fie atât de dependente de datorii încât multe dintre ele se luptă acum să se refinanțeze.

Pandemia, o scădere demografică și tensiunile geopolitice au exacerbat toate aceste probleme, astfel încât economia și-a revenit cu greu în acest an, chiar și în contextul redeschiderii Chinei.

"Ne aflăm într-un moment în care asistăm la unele schimbări structurale, dar ar fi trebuit să le anticipăm", a declarat Max Zenglein, economist șef la MERICS, un institut de studii despre China.

"Abia acum începem să fim confruntați cu realitatea. Ne aflăm pe un teritoriu netestat".

Sfârșitul boom-ului economic al Chinei va afecta probabil exportatorii de mărfuri și va exporta dezinflație în întreaga lume. La noi în țară, va amenința standardele de viață pentru milioane de absolvenți șomeri și pentru mulți dintre cei a căror avere este imobilizată în proprietăți, ceea ce reprezintă riscuri pentru stabilitatea socială.

Criză vs. Stagnare

În afară de soluțiile pe termen scurt, care probabil nu ar face decât să perpetueze investițiile alimentate de datorii, economiștii văd trei opțiuni pentru China.

Una este o criză rapidă și dureroasă care să anuleze datoriile, să limiteze capacitatea industrială excesivă și să dezumfle bula imobiliară. O altă variantă este un proces care durează zeci de ani, în care China reduce treptat aceste excese, în detrimentul creșterii economice. Cea de-a treia este trecerea la un model condus de consumatori, cu reforme structurale care provoacă unele dureri pe termen scurt, dar care o ajută să revină mai repede și mai puternic.

Performanța sectorului imobiliar în perioada ianuarie-iulie

O criză s-ar putea declanșa dacă masiva piață imobiliară se prăbușește în mod necontrolat, antrenând cu ea și sectorul financiar.

Celălalt punct de mare stres este datoria autorităților locale, estimată de Fondul Monetar Internațional la 9 trilioane de dolari. China a promis în iulie că va veni cu un "coș de măsuri" pentru a aborda riscurile legate de datoriile municipale, fără a oferi detalii.

Logan Wright, partener la Rhodium Group, spune că Beijingul trebuie să decidă ce parte din această datorie va salva, deoarece suma este prea mare pentru a oferi garanții complete de rambursare, pe care piața le consideră în prezent ca fiind implicite.

"Criza se va produce în China atunci când credibilitatea guvernului se va clătina", a spus el.

"Atunci când, dintr-o dată, finanțarea este întreruptă pentru investițiile rămase care par a fi supuse riscului de piață, acesta este un moment de incertitudine uriașă pe piețele financiare din China".

Dar, având în vedere controlul statului asupra multor dezvoltatori și bănci și un cont de capital strâns care limitează ieșirile în active în străinătate, acesta este un scenariu cu risc scăzut, spun mulți economiști.

Alicia Garcia Herrero, economist-șef pentru Asia-Pacific la Natixis, se așteaptă să existe o mulțime de cumpărători dacă Beijingul consolidează datoria, având în vedere alternativele limitate de investiții.

"Eu sunt mai degrabă în tabăra creșterii lente", a spus ea. "Cu cât se acumulează mai multe datorii pentru proiecte care nu sunt productive, cu atât mai mică este rentabilitatea activelor, în special a investițiilor publice, iar acest lucru înseamnă cu adevărat că China nu poate crește pentru a ieși din această situație."

Cu toate acestea, evitarea unei crize prin prelungirea perioadei de ajustare prezintă propriile riscuri de stabilitate, în condițiile în care șomajul în rândul tinerilor depășește 21% și aproximativ 70% din averea gospodăriilor este investită în proprietăți.

"Una dintre cele mai mari povești de succes ale Chinei, construirea unei clase de mijloc puternice, devine, de asemenea, cea mai mare vulnerabilitate a acesteia", a declarat Zenglein de la MERICS. "Dacă priviți din perspectiva unei persoane mai tinere, acum riscați să fiți prima generație post-reformă a cărei bunăstare economică s-ar putea lovi de un zid. Dacă mesajul este să strângeți centurile și să vă suflecați mânecile, va fi cam greu de vândut".

Este sau nu reformă

A treia cale, trecerea activă la un nou model, este considerată foarte puțin probabilă, pe baza a ceea ce s-a întâmplat cu programul de 60 de puncte al lui Xi.

Aceste planuri abia dacă au fost menționate din 2015, când o spaimă legată de ieșirile de capital a făcut ca acțiunile și yuanul să se prăbușească și a generat o aversiune oficială față de reforme potențial perturbatoare, spun analiștii.

De atunci, China a dat înapoi de la o liberalizare majoră a pieței financiare, în timp ce planurile de a ține în frâu mastodonții de stat și de a introduce bunăstarea socială universală nu s-au materializat niciodată cu adevărat.

"Chiar acum este un moment în care există un potențial pentru ca trenul să schimbe direcția către un nou model și cred că există un apetit pentru a face acest lucru", a declarat Hurst.

"Dar, în același timp, există o mare teamă de riscul politic și social pe termen scurt, în special de a provoca o criză economică".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.