Dr. Doom spune că a avertizat de mai multe luni că actuala combinație de politici monetare, de credit și fiscale persistente și relaxate va stimula excesiv cererea agregată și va duce la supraîncălzire inflaționistă. Pentru a agrava problema, șocurile negative ale ofertei pe termen mediu vor reduce creșterea potențială și vor crește costurile de producție. Combinate, aceste dinamici ale cererii și ofertei ar putea duce la o stagflație de tip 1970 (inflație în creștere pe fondul unei recesiuni) și, în cele din urmă, chiar la o criză gravă a datoriilor.

Roubini spune că acum se poate argumenta că stagflația "ușoară" este deja în curs de desfășurare. Inflația este în creștere în Statele Unite și în multe economii avansate, iar creșterea economică încetinește brusc, în ciuda stimulentelor monetare, de credit și fiscale masive.

În prezent, există un consens potrivit căruia încetinirea creșterii în SUA, China, Europa și alte economii majore este rezultatul blocajelor de aprovizionare pe piețele forței de muncă și de bunuri. Analiștii de pe Wall Street și factorii de decizie politică sunt optimiști și consideră că această ușoară stagflație va fi temporară, durând doar atâta timp cât durează blocajele de aprovizionare.

De fapt, există mai mulți factori care stau la baza mini-stagflației din această vară, este de părere analistul. Acesta mai spune că varianta Delta stimulează temporar costurile de producție, reducând creșterea producției și constrângând oferta de forță de muncă. Lucrătorii, mulți dintre ei beneficiind încă de indemnizațiile de șomaj sporite care vor expira în septembrie, sunt reticenți în a se întoarce la locul de muncă, mai ales acum când Delta face ravagii. Iar cei care au copii ar putea fi nevoiți să rămână acasă, din cauza închiderii școlilor și a lipsei de servicii de îngrijire a copiilor la prețuri accesibile.

În ceea ce privește producția, Delta perturbă redeschiderea multor sectoare de servicii și aruncă o cheie de maimuță în lanțurile de aprovizionare, porturile și sistemele logistice globale. Deficitul de factori de producție cheie, cum ar fi semiconductorii, împiedică și mai mult producția de automobile, bunuri electronice și alte bunuri de consum de folosință îndelungată, stimulând astfel inflația.

Economistul critică optimiștii care insistă asupra faptului că totul este temporar. Odată ce Delta va dispărea și beneficiile vor expira, lucrătorii vor reveni pe piața muncii, blocajele din producție vor fi rezolvate, creșterea producției va accelera, iar inflația de bază - care în prezent se apropie de 4% în SUA - va reveni spre ținta de 2% a Rezervei Federale americane până anul viitor.

Citește și: Nouriel Roubini: Pregătiți-vă: Vine ”MAMA TUTUROR CRIZELOR”

Între timp, pe partea cererii, se presupune că Rezerva Federală a SUA și alte bănci centrale vor începe să își relaxeze politicile monetare neconvenționale. În combinație cu o anumită presiune fiscală anul viitor (când deficitele ar putea fi mai mici), se presupune că acest lucru va reduce riscurile de supraîncălzire și va ține inflația la distanță. Stagnflația ușoară de astăzi va face apoi loc unui rezultat fericit - creștere mai puternică și inflație mai mică - până anul viitor.

Roubini însă se întreabă dacă această viziune optimistă nu cumva este incorectă, iar presiunea stagflaționistă persistă și după acest an? Acesta spune că este demn de remarcat faptul că diverse măsuri ale inflației nu sunt doar mult peste țintă, ci și din ce în ce mai persistente. De exemplu, în SUA, inflația de bază, care exclude prețurile volatile la alimente și energie, se va situa probabil în continuare aproape de 4% până la sfârșitul anului. De asemenea, este probabil ca politicile macroeconomice să rămână laxe, judecând după planurile de stimulare ale administrației Biden și după probabilitatea ca economiile slabe din zona euro să înregistreze deficite fiscale mari chiar și în 2022. Iar Banca Centrală Europeană și multe alte bănci centrale din economiile avansate rămân pe deplin angajate să continue politicile neconvenționale pentru încă mult timp.

Economistul mai spune că deși Fed ia în considerare reducerea relaxării cantitative, probabil că va rămâne de dorit în general în urma curbei. La fel ca majoritatea băncilor centrale, aceasta a fost atrasă într-o "capcană a datoriilor" de creșterea bruscă a pasivelor private și publice (ca pondere în PIB) din ultimii ani. Chiar dacă inflația rămâne mai mare decât se preconizează, ieșirea prea devreme din QE ar putea provoca o prăbușire a piețelor de obligațiuni, de credit și de acțiuni. Acest lucru ar supune economia unei aterizări bruște, ceea ce ar putea forța Fed să revină asupra situației și să reia relaxarea cantitativă.

La urma urmei, acest lucru s-a întâmplat între trimestrul al patrulea din 2018 și primul trimestru din 2019, în urma încercării anterioare a Fed de a majora ratele și de a retrage relaxarea cantitativă, mai amintește Roubini. Piețele de credit și bursiere s-au prăbușit, iar Fed a întrerupt în mod corespunzător înăsprirea politicii sale. Apoi, când economia SUA a suferit o încetinire determinată de războiul comercial și o ușoară criză pe piața repo câteva luni mai târziu, Fed a revenit pe deplin la reducerea ratelor și la continuarea relaxarea (pe ușa din spate).

Toate acestea s-au întâmplat cu un an înainte ca pandemia să afecteze economia și să împingă Fed și alte bănci centrale să se angajeze în politici monetare neconvenționale fără precedent, în timp ce guvernele au creat cele mai mari deficite fiscale de la Marea Depresiune încoace. Adevăratul test al rezistenței Fed va veni atunci când piețele vor suferi un șoc pe fondul încetinirii economiei și al inflației ridicate. Cel mai probabil, Fed va ceda și va clipi.

Șocurile negative ale ofertei vor persista probabil pe termen mediu și lung

Pentru început, există tendința de deglobalizare și de creștere a protecționismului, balcanizarea și relocarea lanțurilor de aprovizionare îndepărtate, precum și îmbătrânirea demografică a economiilor avansate și a principalelor piețe emergente. Înăsprirea restricțiilor în materie de imigrație împiedică migrația dinspre sudul global mai sărac către nordul mai bogat. Războiul rece sino-american este abia la început și amenință să fragmenteze economia globală. Iar schimbările climatice perturbă deja agricultura și cauzează creșterea bruscă a prețurilor la alimente.

Roubini mai spune că pandemiile persistente la nivel mondial vor duce în mod inevitabil la o mai mare autosuficiență națională și la controale la export pentru bunuri și materiale esențiale. Războiul cibernetic perturbă din ce în ce mai mult producția, dar rămâne foarte costisitor de controlat. Iar reacția politică împotriva inegalității veniturilor și a bogăției determină autoritățile fiscale și de reglementare să pună în aplicare politici care să consolideze puterea lucrătorilor și a sindicatelor, pregătind terenul pentru o creștere accelerată a salariilor.

În timp ce aceste șocuri negative persistente ale ofertei amenință să reducă creșterea potențială, continuarea politicilor monetare și fiscale relaxate ar putea declanșa o dezancorare a așteptărilor inflaționiste. Spirala salarii-prețuri rezultată ar inaugura atunci un mediu stagflaționist pe termen mediu, mai rău decât în anii 1970 - când ratele datoriei față de PIB erau mai mici decât în prezent. De aceea, riscul unei crize stagflaționiste a datoriilor va continua să planeze pe termen mediu, conchide analistul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.