Marele strateg al Războiului Rece, renumitul diplmat american Henry Kissinger, spune că trăim într-o "eră complet nouă". O eră în care, în ciuda sabiei lui Damocles care plutește deasupra omenii și care este reprezentată de amenințarea nucleară a lui Vladimir Putin, marele adversar al SUA rămâne China. În orice caz, așa vede lucrurile șeful CIA, William Burns.

"Putin demonstrează într-un mod foarte îngrijorător că puterile în declin pot fi cel puțin la fel de perturbatoare ca și puterile în ascensiune", a spus el. Cu toate acestea, China reprezintă în continuare cea mai mare amenințare. Unul dintre avantajele istoriei este că îți permite să privești prezentul din unghiuri diferite. După cum spune proverbul sovietic: "Viitorul este sigur, dar trebuie luat cu binișorul. Doar trecutul este imprevizibil”.

Istoria se repetă 

În urmă cu cincizeci de ani, Henry Kissinger și președintele său, Richard Nixon, au schimbat fața Războiului Rece, aducând Statele Unite mai aproape de China lui Mao Zedong. Prin cimentarea rupturii dintre cea mai mare și cea mai puternică țară comunistă din lume, vizita lui Richard Nixon în China a fost, fără îndoială, cea mai importantă mișcare a Americii pe scena Războiului Rece. A fost o vreme când SUA și China sărbătoreau cu bucurie Comunicatul de la Shanghai din 1972, pe care Richard Nixon l-a semnat cu Mao Zedong și pe care Henry Kissinger l-a planificat în secret în timpul unor călătorii incognito la Beijing via Pakistan. Dar cea de-a 50-a aniversare, din februarie, a fost ignorată. Casa Albă condusă de Joe Biden a ignorat solicitările Chinei de a organiza un eveniment comun pentru a comemora această dată, scrie The Economist.

De atunci, istoria a luat o întorsătură de 180 de grade. În 1972, politica externă americană a înțeles instinctiv beneficiile unei acțiuni care a lăsat URSS izolată și slăbită. Washingtonul de astăzi, pe de altă parte, este practic unanim în privința adoptării unei politici externe care ar trata China și Rusia ca pe niște gemeni malefici, consideră autorii articolului.

Președintele Biden a definit problemele globale ca fiind o luptă între autocrație și democrație. Kissinger nu este de acord, deși are grijă să nu-și expună niciodată gândurile. Diferențele de ideologie nu ar trebui să fie principala problemă în confruntare, "cu excepția cazului în care suntem pregătiți să facem din schimbarea regimului principalul obiectiv al politicii noastre", a spus el.

Consensul lui William Burns

Dar ce crede CIA? Întrebarea este cu atât mai pertinentă cu cât William Burns - primul diplomat de carieră care a condus principala agenție de spionaj americană în istoria sa de aproape 80 de ani - este la fel de apreciat ca oricine altcineva din administrația americană. Joe Biden este unul dintre cei mai înfocați admiratori ai acestuia. Unii diplomați străini l-au supranumit "secretarul de stat din umbră".

În noiembrie anul trecut, în timp ce forțele rusești se îngrămădeau la granița cu Ucraina, Biden l-a trimis pe Burns să-l întâlnească pe Putin la Moscova. A fost o premieră. De obicei, șefii serviciilor speciale nu sunt trimiși să discute cu lideri ai statelor nucleare. Chiar dacă președintele rus a fost șeful FSB-ul de odinioară, ei nu pot fi puși pe picior de egalitate. Dar Burns este un șef de spionaj neortodox, subliniază The Economist. 

Arta inteligenței preventive

În plus, el a fost ambasadorul SUA în Rusia și îl cunoaște bine pe Putin. "Am avut de-a face cu președintele rus de multe ori și l-am urmărit mulți ani și ceea ce am văzut, în special în ultimul deceniu, este un amestec foarte incendiar de ambiție și nesiguranță”, a relatat Burns. "Apetitul său pentru risc a crescut de-a lungul anilor, pe măsură ce controlul său asupra puterii s-a întărit și cercul său de consilieri s-a restrâns."

În parte din cauza utilizării agresive de către America a "informațiilor preventive" - planurile militare ale lui Vladimir Putin fiind încet-încet descalificate - Rusia a fost forțată să se întoarcă la planșa de desen. Aceleași informații preventive l-au privat pe Vladimir Putin și de pretexte pentru a justifica invazia, crede Burns. "Cred că a ajutat la împiedicarea lui Vladimir Putin de a crea narațiuni false pentru a pune în scenă așa-numitele operațiuni cu steaguri false, lucru pe care l-am văzut făcând de mulți ani cu pricepere", a spus el.

Deși William Burns afirmă că serviciile secrete americane nu au detectat niciun semn concret că Vladimir Putin ar desfășura arme nucleare tactice, situația se poate schimba în orice moment. Retorica apocaliptică actuală a Moscovei contrastează puternic cu cea aplicată în cea mai mare parte a Războiului Rece - cel puțin de la criza rachetelor cubaneze din 1962 - când Washingtonul și Moscova au învățat să vorbească despre armele nucleare doar în cel mai eliptic limbaj.

Ce se întâmplă în continuare? Obiectivul oficial al SUA este de a învinge Rusia în Ucraina. Obiectivul neoficial, pe care Joe Biden nu încearcă să îl ascundă, este de a-l trage la răspundere pe Vladimir Putin pentru crimele sale de război. Cu alte cuvinte, SUA nu doresc nimic mai mult decât o schimbare de regim. O dorință care este implicit valabilă și pentru China. După cum a declarat William Burns într-un interviu acordat Financial Times: "Nu cred nici o clipă că războiul din Ucraina a diminuat determinarea lui Xi Jinping de a prelua Taiwanul. China lui Xi Jinping rămâne "cea mai mare provocare geopolitică cu care se confruntă țara noastră pe termen lung".

China, "noul imperiu al răului

Este foarte elocvent faptul că, în mijlocul războiului din Ucraina, Joe Biden a vizitat Coreea de Sud și Japonia - prima sa călătorie în străinătate de la vizita sa la Varșovia din aprilie. De asemenea, el i-a primit la Washington pe liderii Asean, Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est. Scopul Americii este de a izola China și, în cele din urmă, de a determina o formă de "decuplare" economică, deși există o lipsă clară de detalii cu privire la modul în care acest lucru ar putea fi pus în practică.

Ostilitatea Washingtonului față de China este atât de puternică pe cât poate fi bipartidismul în aceste zile. Senatorii republicani numesc China "noul imperiu al răului". În aprilie, un republican a introdus un nou proiect de lege, numit AXIS - Assessing Xi's Interference and Subversion - care ar cere Departamentului de Stat al SUA să raporteze amploarea sprijinului acordat de China Rusiei în război. 

Dacă Vladimir Putin câștigă în Ucraina, întreaga Europă va fi destabilizată. În caz contrar, lucrurile vor fi probabil diferite. În cele din urmă, Rusia va fi forțată să își recunoască înfrângerea militară. În acel moment, Statele Unite se vor afla într-o situație fără precedent, în care vor trebui să se confrunte cu două puteri militare ale lumii, Rusia și China, aliate împotriva Washingtonului.

Ce ne va rezerva viitorul?

Statele Unite sunt o "națiune periculoasă", după cum spune scriitorul Robert Kagan - ceea ce este un alt mod de a spune că America este pregătită să folosească forța pentru a-și impune respectarea valorilor democratice. Cu toate acestea, istoria ne învață că SUA sunt mai eficiente când sunt pragmatice, cum au fost în timpul Războiului Rece și al celui de-al Doilea Război Mondial. Întrebarea pentru Statele Unite este dacă, după război, vor prefera să apropie Rusia și China sau vor căuta mijloace diplomatice inovatoare pentru a scăpa de presiune.

În ambele cazuri, mizele sunt mari. "Ne confruntăm acum cu tehnologii care se dezvoltă atât de rapid încât pot provoca dezastre la niveluri care nici măcar nu erau de conceput", a declarat Henry Kissinger. Lumea devine acum conștientă de cât de imprevizibilă poate fi traiectoria Rusiei. Dar rescrierea trecutului de către Vladimir Putin poate părea în cele din urmă nesemnificativă în comparație cu incertitudinea radicală care planează asupra viitorului tuturor.

Citește și Rușii își pierd mințile: Se îndoapă cu antidepresive, sunt trimiși la psiholog

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.