În postarea sa de pe Facebook, care poartă titlul "Motive reale (nu fantasmagorice) de mândrie națională", profesorul Cucerai vine cu o serie de argumente care arată poziţia pe care o are ţara noastră, din punct de vedere economic, în această regiune a Europei.

"Suntem o economie prosperă și principala putere economică din estul Europei (dacă luăm în calcul doar țările exclusiv europene, nu și Rusia, care e o țară mixtă din punct de vedere geografic).

Și am reușit asta în doar 20 de ani – între 2000 și 2020. Cu doar 40 de ani în urmă, PIB-ul Ungariei era mai mare decât cel al României. De PIB-ul Greciei nici nu mai vorbesc. Azi, PIB-ul nostru e mai mare decât al tuturor statelor balcanice (inclusiv Grecia), al Ungariei, al Cehiei, al Ucrainei, al Belarusului. Mai mare și decât cel al Portugaliei sau al Finlandei, lucru care chiar și cu 20 de ani în urmă ar fi părut de neimaginat.

Și am plecat de jos, de foarte jos. După standardele de azi ale Băncii Mondiale, de la formare și până la comuniști România a fost o low income economy: cu minim 80% din populație ocupată în agricultură, cu o rată a urbanizării între 16% (la începutul peroadei) și 24% (la sfârșitul perioadei), cu o rată uriașă a analfabetismului și cu condiții de viață precare (mai puțin pentru elita urbană).

Comuniștii au preluat o țară de lumea a treia și au dus-o, din punct de vedere economic, până la nivelul de lower-middle income economy. În 42 de ani.

În 2000, România continua să fie o lower-middle income economy. În doar 20 de ani, am trecut întâi la nivelul de upper-middle income economy – și ulterior la cel de high income economy. Adică în doar 20 de ani am urcat două trepte de dezvoltare. Două, nu una (cât au reușit comuniștii în 40 de ani).

Da, prin comparație cu economiile occidentale, suntem încă relativ săraci. Dar 80% dintre oamenii de pe planetă, când privesc la România privesc în sus, spre un nivel de trai la care ei nu au acces. Așa ceva este fără precedent în istoria României. Fiind membri UE, tindem firesc să ne comparăm cu celelalte state membre, mai ales cu membrii vechi, cei din Vest.

România este astăzi un milionar mutat în cartierul miliardarilor. Când te compari cu miliardarii din cartier, ești sărac: nu ai câte un avion privat pentru fiecare membru al familiei, ai doar un avion pentru toată familia. Altfel însă ești milionar – nici măcar middle class, ci de-a dreptul milionar – și toți ceilalți din afara cartierului te tratează în consecință.

Nivelul de dezvoltare economică și de prosperitate al României este fără precedent. România nu a făcut niciodată în istoria ei parte din clubul țărilor bogate. Până acum, când avem locul nostru în acest club. Realitatea României ca economie bogată este atât de nouă încât încă nu ne-am adaptat cultural la ea. N-am apucat s-o internalizăm. Dar ea este (ar trebui deja să fie) un motiv puternic de mândrie", explică Sorin Cucerai.

"Trei poze (și un bonus pentru suveraniști)"

După postarea de mai sus, profesorul Cucerai revine cu un nou mesaj în care aduce noi argumente la cele spuse despre ţara noastră.

"Fiindcă lunga postare precedentă a produs și ridicări din sprâncene (de altfel previzibile, dat fiind că credințele noastre rezultate din ce-am învățat la școală și din socializare cu alții nu corespund întotdeauna realității), am decis s-o rezum în trei poze, cu o a patra pusă ca bonus pentru suveraniști.Sursa datelor pentru toate cele patru poze este V-Dem (Varieties of Democracy).

1. Prima poză arată performanțele României la indicatorul „democrație” pe baza datelor din Polity V.Vedeți linia aceea gri din partea de sus a fotografiei? Ea indică nivelul de la care o țară devine o democrație propriu-zisă. România atinge nivelul ăsta abia în 1996.

2. A doua poză e o comparație între România și Danemarca la același indicator. Danemarca ajunge din 1913 la nivelul pe care România îl atinge abia în 1996.

3. A treia poză e o estimare a PIB-ului României din 1859 și până azi. Observați cât de mică, aproape insesizabilă, e panta de creștere dintre 1859 și 1940, cum se accentuează ea pentru perioada 1950-1987 – și, în fine, cum devine aproape verticală pentru perioada dintre 2000 și prezent.4. A patra poză e, cum spuneam, un bonus pentru suveraniști.

Ea prezintă performanțele României, din 1859 și până în prezent, la indicatorul „autonomie internațională”, care măsoară gradul de autonomie a unei țări în privința politicii externe (adică cât de liberă e o țară să-și decidă singură politica externă, fără interferențe din partea altei/altor țări).

Observați că din 1990 încoace România are cel mai ridicat nivel de autonomie din istoria ei. Observați, iarăși, că între 1941 și 1964 nivelul de autonomie al României a fost mai scăzut chiar și decât cel din perioada 1862-1878 în care țara încă nu-și obținuse independența (sau, pentru 1877-1878, încă nu-i fusese recunoscută).

Zic asta pentru fanii lui Antonescu, dar și pentru ăia ai lui Dej. Observați, în fine, cum nivelul de autonomie din perioada 1965-1989, cea a suveranistului Ceaușescu, este semnificativ mai mic decât cel al României independente (1879-1939) și decât cel al României globaliste și europene din 1990 încoace. Cam atât despre delirul curent care pretinde, vădit mincinos, că am fi sclavii nu știu cui."

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.