La acea vreme, cercetătorii au presupus că destinul planetei a fost pecetluit când steaua gazdă, aflată în stadiul final al vieții sale, s-a umflat într-un gigant roșu și a absorbit corpul ceresc apropiat.

Însă noile observații realizate de Telescopul Spațial James Webb schimbă radical această versiune. Mai degrabă decât ca steaua să se fi extins până la planetă, planeta pare să fi fost cea care a spiralat încet spre stea, căzând în cele din urmă în interiorul acesteia într-un final catastrofal. Fenomenul, descris ca o „prăbușire fatală”, a fost provocat de eroziunea progresivă a orbitei planetei, potrivit cercetătorilor.

Telescopul Webb – martor al dezastrului

Telescopul James Webb, lansat în 2021 și operațional din 2022, a documentat urmele cosmice ale evenimentului: un inel de gaz fierbinte în jurul stelei și un nor în expansiune de praf rece. Aceste resturi reprezintă dovada materială a impactului dintre planetă și stea.

„Știm cu siguranță că o cantitate considerabilă de material a fost expulzată din stea în timp ce planeta se prăbușea. Această materie reziduală, plină de praf, este tot ce a mai rămas”, a declarat astronomul Ryan Lau, autorul principal al studiului publicat în The Astrophysical Journal.

Steaua implicată se află în galaxia noastră, la aproximativ 12.000 de ani-lumină de Pământ, în direcția constelației Aquila. Este puțin mai roșie și mai puțin luminoasă decât Soarele, având aproximativ 70% din masa acestuia.

Un „Jupiter fierbinte” cu un sfârșit exploziv

Planeta dispărută face parte, probabil, din clasa cunoscută sub numele de „Jupiteri fierbinți” – giganți gazoși cu orbite foarte apropiate de steaua lor, ceea ce le conferă temperaturi extreme.

„Credem că a fost o planetă uriașă, de cel puțin câteva ori mai masivă decât Jupiter, pentru a putea provoca un asemenea impact asupra stelei”, a explicat Morgan MacLeod, coautor al studiului și cercetător la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics.

Orbita planetei s-ar fi deteriorat treptat din cauza interacțiunii gravitaționale cu steaua, până când aceasta a început să străbată atmosfera stelară. În acel moment, rezistența atmosferică a încetinit-o rapid, iar planeta a căzut în stea, pierzându-și în același timp straturile exterioare de gaz.

„Pe măsură ce planeta se adâncea în stea, era practic dezbrăcată de învelișul său gazos. Impactul genera căldură și expulza gaz stelar, rezultând în lumină, praf și molecule pe care acum le putem observa”, a adăugat MacLeod.

Nu se ştie exact ce s-a întâmplat cu planeta

Cercetătorii admit că nu pot spune cu certitudine ce s-a întâmplat cu planeta după coliziune – doar că urmele lăsate de aceasta asupra stelei sunt clare.

„În astronomie, nu putem face experimente de laborator la scară cosmică. Nu putem pune o stea și o planetă într-o cameră de testare și să vedem ce se întâmplă. Dar putem reconstrui evenimentele prin simulări computerizate”, a explicat MacLeod.

Ce înseamnă asta pentru sistemul nostru solar?

În prezent, niciuna dintre planetele sistemului solar nu este atât de aproape de Soare încât să existe riscul prăbușirii orbitale, dar acest lucru nu înseamnă că sunt în siguranță pe termen lung. Se estimează că peste aproximativ 5 miliarde de ani, Soarele va deveni un gigant roșu și ar putea înghiți planetele interioare – Mercur, Venus și poate chiar Pământul.

Observațiile telescopului Webb oferă o fereastră rară asupra sfârșitului pe care îl pot avea unele planete.

„Descoperirile noastre sugerează că este posibil ca multe planete să-și găsească sfârșitul nu prin expansiunea stelei, ci printr-o spiralare lentă spre aceasta. Din fericire, sistemul nostru solar pare stabil, așa că singura îngrijorare majoră e ca Soarele să devină un gigant roșu într-o zi”, a concluzionat Ryan Lau.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.