Sună cunoscut, nu? Ce putem constata clar este că, în pofida evoluției tehnologiei, oamenii în sine nu au evoluat în cei 100 de ani de când a avut loc  pandemia de Gripă Spaniolă.

Istoria se repetă din păcate și acum

Mulți dintre protestatarii de acum 100 de ani susțineau că măsurile le călcau drepturile constituționale, în timp ce alții susțineau că măsurile nu funcționează oricum. Grupul s-a numit Liga Anti Mască iar povestea a început în ianuarie 1919, când virusul gripei spaniole răpunea viețile oamenilor din întreaga lume.

Primul val și eforturile din Primul Război Mondial

Primele cazuri de gripă din 1918 au ajuns la San Francisco la sfârșitul lunii septembrie, chiar în perioada în care Philadelphia își planifica parada nefericită a War Bond, o paradă care promova vânzarea de obligațiuni pentru sprijinirea operațiunilor militare și alte cheltuieli în timp de război.

În mai puțin de o lună, mai mult de 2.000 de oameni din oraș erau bolnavi. San Francisco's Board of Health a emis câteva recomandări care seamănă mult recomandările de azi,  spunând oamenilor să se spele pe mâini și să evite aglomerația. După câteva zile de dezbateri, orașul și-a închis sălile de dans, teatrele, cinematografele și școlile și au fost interzise adunările cu mulți oameni.

San Francisco s-a alăturat altor orașe din țară pentru a recomanda - și apoi a cerut, câteva zile mai târziu - ca oamenii să poarte măști oricând se deplasează în public. Unii oameni s-au plâns, cu voce tare și în scris; măștile erau o bătaie de cap, au spus ei, și cererea ca oameni să le poarte era neconstituțională. Oficialii statului California au ezitat să recomande măști pentru întregul stat, totuși, deoarece nu erau siguri că măștile de tifon (standardul de la acea vreme, chiar și pentru medicii și asistentele care lucrau cu pacienți cu gripă) ar face bine împotriva virusului gripal.

Citește și: Ce lecții am învățat în pandemiile din ultimii 100 de ani

Și nu s-au înșelat. Tifonul este chiar mai puțin utilă pentru oprirea particulelor de virus de 80-120 nanometri (.08 până la 1,2 microni) decât straturile multiple de bumbac bine țesute recomandate astăzi de CDC. Dar la sfârșitul anului 1918, măștile deveniseră un simbol național al responsabilității și patriotismului. Încetinirea răspândirii gripei a devenit parte a efortului de război din ultimele luni ale conflagrației mondiale.

„Bărbatul sau femeia sau copilul care nu va purta o mască este acum periculos”, spunea Crucea Roșie într-un anunț public. În orașe precum San Francisco, oamenii care nu purtau măști erau acuzați de ”tulburarea păcii”. Majoritatea au plătit amenzi de 5 dolari (care au mers direct la Crucea Roșie); unii au intrat la închisoare până când a devenit evident că înghesuirea oamenilor în închisori în timpul unei pandemii nu era o idee bună.

Majoritatea oamenilor au respectat regulile, totuși. Oficialii orașului au estimat că aproximativ 80% dintre locuitorii San Francisco purtau măștile. 

Măștile, eficiente sau nu, deveniseră un simbol important că purtătorul era dispus să-și facă un efort pentru a combate pandemia. 

Când San Francisco și-a anulat ordinul privind obligativitatea de purtare a măștii pe 21 noiembrie 1918, la doar 10 zile de la terminarea războiului, oamenii și-au smuls măștile, le-au sfâșiat și le-au aruncat pe străzi.

Al doilea val și Liga anti-mască

La fel ca și astăzi, măsurile drastice luate în 1918 în San Francisco și restul SUA păreau să funcționeze. ”Aplatizați curba” nu era un termen folosit de oameni în 1918, dar asta părea să se întâmple. Până la mijlocul lunii noiembrie, mai puțini oameni se îmbolnăveau și San Francisco a început să se redeschidă, la fel cum fac astăzi părți ale lumii. Oameni înghesuiți în teatre, dornici să se întoarcă la afaceri (și plăceri) ca de obicei - și în două săptămâni, gripa mortală a revenit dramatic. 

Și - în San Francisco și în întreaga lume - al doilea val a lovit mai rău decât primul.

Până la jumătatea lunii ianuarie 1919, oficialii orașului au ordonat din nou oamenilor să poarte măștile în public. Și în mijlocul exploziei de cazuri, un grup între 2.000 și 4.000 de oameni au decis să organizeze o mare adunare publică pentru a protesta, împotriva obligației de a purta măștile în public.

Liga anti-mască, așa cum s-a autointitulat grupul, a prezentat în cele din urmă o petiție consiliului de supraveghere a bolilor, cerând abrogarea ordonanței privind masca. 

Membrii mișcării reprezentau numai 1% din populația San Francisco care la acea vreme avea o populație de 500.000 de oameni. În mod ironic, numărul celor decedați din cauza gripăei spaniole în San Francisco a fost de 4.000.

Așadar, Liga Anti-Mască nu era tocmai o mișcare importantă, dar printre membrii săi se numărau și medici și cel puțin ales local, oficial al orașului. 

Asemănările dintre ceea e s-a întâmplat acum 100 de ani și ceea ce se întâmplă la ora actuală sunt atât de izbitoare încât pare ireal. De unde și vorba: ”Nu este nimic nou sub soare”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.