1.Caracterizare generală

Conjuncția unor alți factori de influență în 2021 asupra economiei românești este considerabil mai mare și mai determinantă decât schimbarea condițiilor de guvernare, ceea ce face ca în pofida unor posibile eforturi susținute ale guvernării în direcția obținerii unor rezultate pozitive notabile, situația generală să nu fie substanțial diferită față de cea a anului 2020. 

Pandemia, prin blocarea, la un nivel nemaiîntâlnit până acum în istorie, a circuitelor și proceselor economice interne și externe a avut însă ”meritul” de a scoate în față unele probleme vechi ale economiei românești, uitate sau amânate în ultimele decenii. Aceste probleme vechi, aflate în conjuncție cu unele de natură externă sunt cele care vor funcționa ca ”balast”, împiedecând obținerea efectului de relansare rapidă a economiei în 2021, oricât de inspirate și responsabile ar fi politicile și măsurile economice concepute și aplicate de către noul guvern.

Vechile probleme ale economiei românești sunt, în mare parte , de natură structurală ceea ce le face ”imune” la efectele pe care le pot avea măsuri de natură strict conjuncturală cum sunt cele relative la gestionarea și controlul actualei crize  sanitare sau la cele relative la gestionarea și atenuarea efectelor economice ale acestei crize sanitare.

Carențele economiei

Actuala structură a economiei românești este o problemă veche rămasă însă în actualitate datorită incapacității guvernărilor de după 1990 de a o considera o prioritate și de a concepe o reală politică de restructurare și modernizare structurală. Economia românească are carențe structurale periculoase nu numai prin efectele lor asupra gradului de profitabilitate dar și prin efectele pe termen lung asupra capacității ei concurenționale în contextul pieței globalizate la nivel european și mondial. Pe următoarele le consider cele mai importante:

O primă carență este preponderența stadiului inferior al revoluției industriale în majoritatea ramurilor și activităților industriale. Este astfel preponderent stadiul manufacturier de prelucrare în absența cvasi totale a stadiului de cercetare-proiectare-dezvoltare ceea ce conduce la generarea unui cuantum de valoare adăugata sub media marii majorități a industriilor țărilor membre UE, fiind pe locul 24 din 27, din acest punct de vedere. (sursa : ” Global Productivity. Trends, Drivers and Policies”. Edited  by Alistair Dieppe. WB.2020).

O altă carență este cea a incapacității prelucrării/procesării interne a mai mult de 70% din resursele interne minerale și agricole cu efecte dramatice și periculoase pe termen lung asupra echilibrului contului curent cu predilecție asupra echilibrului balanței comerciale.(sursa: Bulletin of WTO 2019/848).

Încă o carență structurală este cea a dezechilibrului de venituri și colectări între sectorul privat al economiei reale materiale și sectorul public de stat ca și cea a dezechilibrului între forța de muncă activă și cea pensionată.
  
Fără o rezolvare a acestor probleme de natură structurală, măsurile punctuale  ce vizează problematica crizei sanitare  pot avea un efect benefic dar doar cu caracter limitat și imediat fără sustenabilitate în timp.

Un an de ”supraviețuire”
 
Mai trebuie menționată și influența externă asupra economiei noastre. Având în vedere că relațiile noastre externe sunt dependente mai mult de 60% de mersul economiei a doar 3-4 țări vest europene, este de luat în seamă efectul de contagiune pe care îl putem suferi. Oricât s-ar strădui noul guvern să relanseze economia, rezultatul nu ar fi pe măsura efortului intern dacă nu vom primi un input extern materializat în comenzile pe care industria le poate accesa de la marile companii ale țărilor mai sus citate, pentru care noi suntem într-o situație similară cu subantrepriza.

Este salutară intenția noului guvern de a sprijini prin diferite programe firmele, societățile, companiile și personalul aflate actualmente în dificultate dar astfel nu se poate spera la nimic altceva decât la reîntoarcerea la ”normalitatea” dinainte de covid, ori tocmai acest lucru ar trebui evitat.

Normalitatea de dinainte de covid este imaginea unei economii subdezvoltate în comparație cu normele și macro-indicatorii europeni. Ne trebuie  ”o altă normalitate” iar aceasta nu se poate obține decât dacă noul guvern îmbină măsurile și politicile anti-criză covid și a efectelor ei economice cu măsuri reale de restructurare și modernizare a economiei.

Pentru anul 2021, nu se întrevăd astfel de măsuri. Planul de guvernare, în varianta lui cunoscută la această dată, nu dezvăluie orientarea spre o reformă structurală. Este motivul pentru care opinez că 2021 va fi în continuare un an de ”supraviețuire” a economiei ceea ce, la limită, poate fi considerat un element pozitiv, atâta timp cât căderea va putea fi oprită.

Anul 2021 nu va fi, în niciun caz, un an al apocalipsei economice dar nici un an de succes al relansării economiei.

2. Vulnerabilitatea și longevitatea noului guvern

Se discută mult despre cum și cât va funcționa noul guvern în condițiile în care există importante deosebiri ideologice și programatice între partidele ce au format coaliția de guvernare. 

Programul de guvernare nu dezvăluie însă importante deosebiri între parteneri pe latura obiectivelor economice. Sunt, de fapt, variații pe aceiași temă clasică a programelor de guvernare din ultimele guvernări cu sute de kilometrii de autostrăzi, investiții mărețe dar și o actualizare printr-un adaos de digitalizare. Apar deosebiri pe principii politice cum sunt alegerile primarilor în două tururi, etc dar nu afectează antanta partenerilor asupra unor obiective economice cum ar fi listarea la bursă a societăților cu capital majoritar de stat.

Intenția de a lista la bursă aceste societăți este ”calul de bătaie ” al criticilor aduse de opoziția PSD dar și de numeroși analiști programului noului guvern. Se readuce în prim plan ideea ” vânzării” patrimoniului național sau, mai atenuat, ideia unei ”noi  privatizări” cu cortegiul său de efecte negative asupra viitorului țării.

Listarea nu este similară în dicționarul economic nici cu vânzarea și nici cu privatizarea. Listarea la bursă este un procedeu unanim acceptat menit să permită accesul la finanțare și des întâlnit în toate țările foste comuniste membre ale UE.

În concluzie, intenția de a lista la bursă nu trebuie înțeleasă ca pe un act antinațional cu implicații asupra suveranității și securității economice dar, din punctul meu de vedere, constituie ,totuși ,o vulnerabilitate a programului guvernului de coaliție.

Vulnerabilitatea constă în marea dificultate de a realiza corect procesul de listare fără efecte perverse imediate sau în perspectivă. Chiar dacă guvernul și-a propus   o perioadă de patru ani pentru realizarea acestui proces, dificultățile  se mențin și  constau în modul de pregătire instituțională și de legiferare.

Longevitatea noului guvern

Astfel: a) se cere realizarea unei metodologii și a unui program de consultanță competentă pentru realizarea corectă și în termeni de competiționalitate internațională a evaluării activelor și a reglementării pe criterii de atractivitate investițională a proporției de listare; b) este necesară evitarea problemelor avute de alte țări foste comuniste în procesul de listare. Astfel : 1. s-a dovedit că este necesar să se acorde unele facilități nediscriminatorii capitalului autohton; 2. S-a dovedit că este necesar un control extrem de riguros al provenienței capitalului atras prin listare pentru evitarea așa numitul fenomen de ”deghizare” a capitalului. Se cunosc cazuri în care sub diferite nume a apărut capital provenit din economia neagră internațională sau capital oligarhic rusesc.

Se vorbește și despre longevitatea noului guvern prin prisma dificultăților politice de funcționare ale coaliției.

Părerea mea este că longevitatea coaliției nu depinde de situația politică ci de capacitatea acesteia de a realiza și menține una dintre principalele condiții ale stării de funcționare echilibrată a economiei, aceea a coordonării politicii monetare a Băncii Naționale cu politica fiscal/bugetară a guvernului.

Maniera de multe ori exclusivistă sau măcar exagerată cu care s-a interpretat importanța rating-ului de țară acordat de diferite agenții a dus la absolutizarea rolului pe care unii indicatori îl au în aprecierea generală a situației economiei românești.

Astfel, cursul de schimb euro-leu a devenit un fel de emblemă simbolistică  a stării economiei și a competenței guvernării. Actualmente, asistăm la o adevărată psihoză provocată de anumite analize interne și internaționale în legătură cu ” pericolul” depășirii limitei ” istorice-psihologice ” de 5 lei pentru 1 euro. Atingerea acestei limite ar provoca o stare emoțională puternică atât a mediului de afaceri cât și a cetățenilor  ce ar putea provoca o instabilitate guvernamentală, poate nu prin căderea guvernului ci prin anumite remanieri.

Desigur, problema nu este doar a guvernului ci și a Băncii Naționale. Probabil există conștientizarea acestei posibile situații dat fiind intenția declarată a primului ministru de a intensifica și permanentiza consultările cu aceasta.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.