La fel ca toate ” forumurile” internaționale, WEF atrage și genii, șamani și filozofi care cred că au ocazia să reorganizeze lumea dintr-o stațiune de schi a elitelor. Davos este atât o sală de discuții cât și un teatru global în care figurile mass-media se succed fără a duce la niciun consens.

Davos 2024 a scos însă în evidență ,de această dată, un consens, acela al sublinierii pericolului pe care îl reprezintă accentuarea inegalităților de avuție , dar cu o anumită nuanță extrem de semnificativă : pericolul accentuării inegalităților nu este atât de grav în sens general ci al unei anume accentuări  a inegalităților , aceea  dintre bogați și ultra bogați

Cei mai bogați cinci oameni din lume și-au văzut averea dublându-se din 2020, a declarat  Oxfam, înaintea reuniunii anuale a Forumului Economic Mondial, cerând guvernelor să fie mai puțin influențate de ultra bogați în politica fiscală.

"Nu putem continua cu aceste niveluri obscene de inegalitate", a declarat directorul interimar al Oxfam International, Amitabh Behar, într-un interviu acordat Agenției France-Presse, adăugând că "acest capitalism este în slujba ultra-bogaților". Averile celor mai bogați cinci oameni din lume au crescut între 2020 și 2023 de la 405 miliarde de dolari la 869 miliarde de dolari, iar cea a miliardarilor a crescut cu 3,3 trilioane de dolari, citându-l în special pe fondatorul Amazon, Jeff Bezos, printre cei mai bogați oameni de pe planetă.

Impulsionați de o creștere a prețurilor acțiunilor, ultra-bogații își văd ponderea financiară crescând an de an datorită participării lor la capitalul multinaționalelor.

”Aproape trei sferturi dintre milionarii chestionați în țările G20 sunt în favoarea creșterii impozitelor pe avere și mai mult de jumătate consideră că bogăția extremă este o amenințare la adresa democrației".Președintele WEF, Borge Brende, a făcut această declarație în cadrul conferinței Davos 2024 , în timpul unei discuții cu consilierul pentru securitate al lui Biden la Casa Albă, Jake Sullivan, despre modul în care lumea trece printr-o fază de tranziție a guvernanței globale

În acest context trebuie să plasăm ” un act de altruism surprinzător”, așa după cum a fost calificat de către Borge Brende, acela al cererii exprese formulate de către un număr impresionant de ”bogați” de a fi ei însăși suprataxați

Realitatea surprinsă de un sondaj arată că sprijinul pentru o creștere a impozitelor pe avere este larg răspândit în rândul milionarilor în dolari din țările G20. Acest lucru vine după ce 260 de milionari și miliardari au semnat o scrisoare prin care cer liderilor mondiali , la forumul  de la Davos,să-și mărească impozitele. Sondajul face parte din raportul "Proud to Pay More", (Buletinul informativ "Proud To Pay More"este coordonat de Patriotic Millionaires, Patriotic Millionaires UK, Taxmenow, Millionaires For Humanity și Oxfam )lansat împreună cu scrisoarea.  Mai mulți milionari, inclusiv Marlene Engelhorn și Stefanie Bremer, au fost la Davos pentru a înmâna scrisoarea.

Sondajul, realizat de Survation în numele Patriotic Millionaires, a chestionat peste 2.300 de persoane din țările G20 care dețin mai mult de 1 milion de dolari în active investibile. Principalele constatări includ:

- 74% sunt în favoarea creșterii impozitelor pe avere pentru a contribui la combaterea crizei costului vieții și la îmbunătățirea serviciilor publice;

- 75% sunt în favoarea introducerii unui impozit pe avere de 2% pentru miliardari, așa cum a propus Observatorul fiscal european în octombrie 2023;

- 58% susțin introducerea unui impozit pe avere de 2% pentru persoanele cu mai mult de 10 milioane de dolari;

- 72% cred că bogăția extremă este o sursă de cumpărare a influenței politice;

- 54% cred că bogăția extremă este o amenințare la adresa democrației.

Realizat într-un moment în care au loc alegeri naționale într-o serie de țări G20, sondajul a arătat nu numai că ” bogații” sunt în favoarea creșterii impozitelor pe avere, ci și că se tem că o concentrare extremă a bogăției ar putea reprezenta o amenințare la adresa democrației însăși. Această teamă este reflectată în raportul "Proud to Pay More", care avertizează că "dacă reprezentanții aleși ai marilor puteri economice ale lumii nu iau măsuri pentru a aborda creșterea dramatică a inegalității economice, consecințele vor fi catastrofale pentru societate. Ultra bogații își folosesc bogăția extremă pentru a acumula putere și influență politică, subminând simultan democrația și economia globală. ”

Milionari și miliardari din 17 țări, inclusiv Abigail Disney, Brian Cox, Simon Pegg, Valerie Rockefeller, Marlene Engelhorn și Guy Singh-Watson, au semnat scrisoarea ca parte a unui efort global tot mai mare de a-i determina pe liderii mondiali să se trezească la necesitatea de a-i impozita pe ultra-bogați.

Cum putem interpreta această mișcare ” responsabilă și generoasă” a bogaților lumii de a se auto-supra impozita în dorința de a salva omenirea de la dezastrul economic și social generat de avalanșa crizelor la care este supusă ?

Inegalitățile economice și sociale pot fi explicate doar prin efectele lor  ? Cauza nu este la fel de importantă?

Acest ” act de altruism” al bogaților, îndreptat nu spre bogăția ( acumularea de capital ) în sens larg ci spre ceea ce numesc ultra bogăție nu ar trebui să ia în considerare și sursa bogăției nu doar dimensiunea ei ? Rezolvarea problemei nu ar trebui să plece de la  identificarea  sursei de îmbogățire in perioadă de criză, indiferent de dimensiunea ei ?

 Deși nu atât de mediatizat precum raportul Oxfam, un alt raport existent în atenția participanților la Forum aduce o explicație interesantă privind ” originile” bogățiilor care au condus la exacerbarea inegalităților. Se afirmă că bogăția este mai degrabă extorcată decât meritată. Este un raport bazat pe date recente publicat de un colectiv de patru ONG-uri europene – Balanced Economy Project, Global Justice Now, Somo și LobbyControl. Răspunsul lor este rezumat în titlul său: Luat, nu câștigat( Taken Not Earned). Bogăția bogaților, susține raportul, constă în capacitatea lor de a sifona bogăția. Această abilitate se datorează a ceea ce se numește "puterea lor de piață" – adică controlul lor de facto asupra unor întregi economii, ceea ce le permite să dicteze prețurile și condițiile tuturor celorlalți, adică, puterea lor de monopol.

Raportul Taken Not Earned propune măsurarea acestei puteri de monopol printr-un indicator simplu, dar deosebit de eficient: adaosul. Este aproximativ diferența dintre costul producerii unui bun sau serviciu și prețul la care o companie este capabilă să-l vândă pe piețe. Cu cât o companie este mai dominantă, cu atât mai mult va putea să perceapă prețuri ridicate.

Aceste adaosuri sunt deosebit de ridicate în anumite sectoare, cum ar fi sectorul digital (unde pot crește la câteva sute la sută) sau, mai recent, sectorul semiconductorilor. Prin comparație, marja medie a celor 50% dintre cele mai apreciate companii din eșantionul pe care au lucrat autorii raportului (adică câteva zeci de mii de companii listate) este "doar" în jur de 25%.

Aceste cifre merită să contrasteze cu dezbaterile recente despre modul în care super profiturile corporative au alimentat și au înrăutățit inflația. În contextul crizei legate de războiul din Ucraina și al tensiunilor privind prețurile la energie și materii prime, unii jucători par să fi profitat de acest lucru pentru a-și crește prețurile mai mult decât era necesar, agravând inflația "normală" și făcând-o mai greu sustenabilă.

Concentrarea crescândă a economiei și creșterea super-monopolurilor pare astfel să fie "micul secret " al miliardarilor de la Davos. Printre alte cifre șocante care arată amploarea acestui fenomen, autorii raportului subliniază că 0,1% din toate companiile americane reprezintă acum 90% din bogăția Statelor Unite, măsurată prin active.

Ei subliniază, de asemenea, că puterea monopolurilor de astăzi este în detrimentul tuturor: consumatorii, desigur, dar și lucrătorii, furnizorii, subcontractanții și alte firme mici care sunt din ce în ce mai presate de multinaționalele care se stabilesc ca "paznici ai pieței". 

Pentru autorii raportului, aceste marje indecente echivalează chiar cu o "taxă privată" pe care, la fel ca lorzii feudali, multinaționalele și miliardarii o percep asupra averii colective. Deși este legitim, așa cum propun Oxfam și alții, să combatem inegalitatea prin impozitare, în special prin vizarea celor bogați, raportul Taken Not Earned propune abordarea directă a problemei. Pe lângă impozitarea celor bogați, putem aborda și sursa structurală a bogăției lor indecente, și anume capacitatea lor de a sifona bogăția – de a ne impozita.

Dar cum, mai exact, putem ataca puterea monopolurilor ?

Pentru cele patru ONG-uri , inspirate de renașterea mișcării "antitrust" din Statele Unite ca răspuns la ascensiunea GAFAM, o parte a soluției este  actualizarea așa-numitelor politici de concurență. Acestea au fost folosite în ultimele decenii pentru a promova privatizarea și liberalizarea, în timp ce autoritățile au permis marilor companii să fuzioneze între ele și să-și cumpere concurenții pentru a deveni din ce în ce mai mari fără a interveni vreodată. Comisia Europeană, de exemplu, a respins doar 0,7 % din propunerile de fuziuni și achiziții care i-au fost prezentate din 2005. Cu toate acestea, cel puțin pe hârtie, autoritățile publice dispun de instrumentele necesare pentru a reduce concentrarea, pentru a examina abuzurile de poziție dominantă și chiar, în unele cazuri, pentru a impune cesionarea forțată a activităților către companii prea mari.

Desigur, doar politicile în domeniul concurenței vor rămâne insuficiente pentru a preveni concentrarea bogăției. Acesta este motivul pentru care autorii raportului evidențiază și alte căi de acțiune: recurgerea la naționalizare pentru monopoluri naturale și servicii publice, reformarea cadrului acordurilor de liber schimb care pun economiile naționale și actorii mai mici sau non-profit la mila multinaționalelor sau reducerea influenței politice a corporațiilor prin reglementarea activităților de lobby. Un program vast, dar despre care se spune că este esențial pentru a ataca sursa de putere a miliardarilor și multinaționalelor .

 În concluzie, avem toate motivele să ne întrebăm dacă acel altruism surprinzător este real, posibil de aplicat sau este doar o formă de manipulare populistă, fără aplicabilitate în condițiile în care, așa cum arată raportul Taken Not Earned, inegalitățile nu pot fi estompate în absența unor măsuri de tip anti trust care să permită  o funcționare corectă a mecanismelor concurenționale ale pieței. Auto supra impozitarea a monopolului, fie el practicat de bogați sau ultra bogați, nu este o măsură îndeajuns de profundă și amplă pentru a destructura mecanismul concentrării capitalului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.