Dorința conducerii RPC de a deveni actorul principal al procesului de schimbarea a ordinii mondiale este evidentă dar are și putința de a realiza acest lucru ?

  A atins masa critică necesară, din punct de vedere economic, politic și militar, pentru a determina cursul istoriei și a prelua de la Statele Unite locul și rolul de leadership mondial ?

  Nu pot să nu aduc în discuție experiența personală pe care am avut-o cu ocazia unei vizite oficiale în China și pe care o pot considera azi ca o prefață a actualei politici chineze de schimbare, în folos propriu, a ordinii mondiale. În calitatea de prim vice prim  ministru, pe care o dețineam în 1994 am condus o delegație oficială a guvernului român la invitația primului ministru chinez. Cu această ocazie, am avut privilegiul de a  fi primit și de către unul dintre vicepreședinții de atunci al Republicii.

  Am avut, în fapt, nu o întâlnire cu o personalitate, fie ea cât de înaltă în ierarhia statală, ci cu mentalitatea politicii chineze în starea ei cea mai pură. O mentalitate pe care am perceput-o ca fiind clădită pe patru stâlpi de rezistență: răbdare, chibzuință, încredere în forțele proprii și sentimentul de superioritate spirituală a orientului față de occident.

  După ce i-am prezentat programul nostru principal la acea vreme, acela de tranziție la economia de piață, vicepreședintele mi-a spus : ” și noi avem obiective importante, dar spre deosebire de dumneavoastră se întind pe o perioadă mai lungă. Avem datoria față de poporul chineza s-i deschidem” cinci ferestre spre viitor” .

  ”Prima fereastră este cea a alimentației. Ne propunem, ca în viitorii zece ani orice chinez să se hrănească bine și sănătos. A doua fereastră este cea a educației. În maximum douăzeci de ani vom elimina analfabetismul iar în cincizeci de ani vom deveni centrul mondial al cercetării și inovării prin dezvoltarea studiilor universitare, academice și de cercetare științifică în cele mai moderne domenii ale științei și tehnicii. A treia fereastră este cea a culturii. Până la sfârșitul secolului XXI vom transforma China  în cel mai important centru cultural al lumii, nu numai prim stimularea relațiilor interculturale dar și construirea celor mai moderne spații culturale. Vom avea cele mai extinse și moderne sisteme și instrumente mass-media.

A patra fereastră pe care o vom deschide este cea a banilor. În cincizeci de ani, China va deveni cea mai importantă putere economică și financiară a lumii. A cincea fereastră este cea militară. Nu o dorim deschisă dar este necesară. Până la mijlocul secolului XXI China va deveni cea mai mare putere militară a lumii.” ( Vezi : ” Arta combinării-Secvențe din cotidianul chinezesc.” Mircea Coșea. Ed. Adviser  2013 )

  Statisticile ne arată că unele dintre ” ferestre” au fost larg deschise ( alimentația și educația ), altele s-a deschis mai puțin dar nici una nu a rămas închisă.

  Mergând pe linia   modului cum s-au deschis ” ferestrele” trebuie spus că încă din 2005 Consiliul de Stat al RPC a emis o carte albă care prezintă obiectivele de dezvoltare și politica externă a Chinei. Titlul documentului, Drumul pașnic de dezvoltare al Chinei, nu este deloc banal. "Pacea" și "dezvoltarea" revin sub forma a două fețe ale aceleiași monede, deși, notează unii analiști, "începând cu a doua jumătate a anului 2004, discursul privind diplomația cooperativă a fost contrabalansat de unul care subliniază dificultatea luptei Chinei de a împiedica declararea independenței Taiwanului și de a-și proteja interesele naționale.

  Din punctul de vedere al Beijingului, este clar că conceptul de dezvoltare pașnică nu implică în niciun fel acceptarea ordinii mondiale făcute în SUA. În această privință, majoritatea strategilor chinezi susțin, nu fără motiv, că țara lor, deși este cel mai mare consumator de oțel din lume și al doilea cel mai mare consumator de petrol a avut o influență foarte mică asupra mecanismelor internaționale de stabilire a prețurilor. A doua cea mai mare economie din lume, reprezentând 18% din exporturile globale de mărfuri1 în 2021, cea mai mare pondere pentru o singură țară, potrivit Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). De asemenea, a atras investiții străine directe (ISD) considerabile din partea companiilor care doresc expunerea directă la piața chineză. În 2021, a fost al doilea cel mai mare beneficiar, precum și a patra cea mai mare sursă de ISD.

Prin urmare, nu este surprinzător faptul că China își afirmă disponibilitatea de a participa la reglementarea, controlul și reforma sistemului economic internațional, precum și la stabilirea unei ordini economice internaționale mai echitabile.

Discursul (oficial) privind politica externă actuală și comportamentul Chinei pe scena internațională ar face parte dintr-un efort concertat de a risipi așa-numita "dilemă de securitate" generată de ascensiunea sa la statutul de mare putere. De asemenea, trebuie recunoscut faptul că conceptul de dezvoltare pașnică contrastează atât cu intențiile percepute ale Chinei, cât și cu aplicarea sa la dezvoltarea capacităților sale economice, militare, tehnologice etc.

 O continuare în ” practică” a ideilor ” drumului pașnic ” declarat de China îl reprezintă poziția sa față de agresiunea rusă în Ucraina

  Unite de o neîncredere în instituțiile occidentale și în special în NATO, Rusia și China au format o alianță "nelimitată", ceea ce sugerează posibilitatea unei cooperări extinse. Din punct de vedere economic, cele două țări sunt complementare, deoarece Rusia caută tehnologii mai sofisticate, iar China este foarte dependentă de materiile prime. De asemenea, ar putea fi posibil să se schimbe yuanul chinezesc cu rubla rusă în afara sistemului SWIFT și în condiții de siguranță împotriva sancțiunilor occidentale.

  Până în prezent, China a fost precaută în declarațiile sale cu privire la criza din Ucraina și, în acest stadiu, nu a intensificat comerțul cu Rusia. Cu toate acestea, pe măsură ce prietenia lor se dezvoltă, orice semn de susținere sau chiar lipsă a acestuia față de Rusia riscă să fie interpretat într-un mod ostil și să conducă la sancțiuni din partea Occidentului.

  Un potențial punct de inflexiune se referă la piețele energiei, unde vânzările de gaze și petrol au jucat un rol crucial în finanțarea armatei ruse. Ca urmare a sancțiunilor, petrolul rusesc se află la o reducere semnificativă, în prezent chiar la 25 USD/baril , ceea ce duce la economii substanțiale ale costurilor cu energia și la un avantaj competitiv pentru economiile care sunt dispuse să îl cumpere.

 India a devenit un importator major de petrol rusesc și și-a majorat cota din exporturile rusești la 18%, de la 1% înainte de conflictul din Ucraina. India și China reprezintă acum aproximativ jumătate din exporturile de petrol ale Rusiei expediate pe mare.

Prin urmare, se poate aștepta ca tensiunile să crească și, în curând, se așteaptă să se ridice voci care solicită tarife sau alte măsuri împotriva țărilor care sprijină Rusia prin comerț. O astfel de inițiativă ar putea fi considerată ca urmând aceeași logică ca și cea a UE, care intenționează să impună tarife pentru carbon pentru bunurile importate care depind în mare măsură de arderea combustibililor fosili. Ținta ar fi atunci agresiunea Rusiei și nu schimbările climatice, dar măsurile ar rămâne aceleași.

 Întărirea poziției Chinei în contextul avantajelor pe care a știu să le obțină prin preluarea unei părți importante din exportul rusesc de petrol la prețuri speciale ca și mișcările diplomatice importante de apropiere de Iran și Arabia Saudită nu sunt însă suficientă pentru a-i asigura un progres notabil în concurența cu Statele Unite pentru preluarea de șa acestea poziția de leadership mondial.

  În analiza occidentală, bariera care încă există în calea obținerii acestei poziții a căpătat numele de ” interdependență economică pe fondul rivalității politice”.

  A apărut ideea  "capitalismului politic de război" în relațiile internaționale, adică importanța interdependențelor economice în rivalitățile geopolitice.

Dimensiunea politică a economiei internaționale actuale nu este nouă. Dar

Interdependențele economice devin acum  o "pârghie de putere". Iar în acest joc, China și Statele Unite sunt cele care stăpânesc cel mai bine arma "capitalismului politic", chiar dacă ne aflăm într-o "situație fără precedent în ceea ce privește interdependența economică pe fondul rivalității politice" dintre cei doi giganți ai momentului. Problema acestor puteri este că, la acest nivel de interdependență, sancțiunile economice au "un cost semnificativ pentru emitent", care "slăbește prin privarea de piețe de desfacere sau poate favoriza concurenții săi". Episodul hidrocarburilor rusești a demonstrat perfect acest lucru în Europa: sancțiunile au un cost greu de evaluat pe deplin în amonte, de o parte și de alta.

Celălalt sector economic major în care se joacă în prezent rivalitățile "capitalismului politic" sunt  semiconductori. Sectoare precum semiconductorii sunt neutri internaționali, nimeni nu poate pretinde că stăpânește sectorul complet și eficient. Cele două mari puteri mondiale au făcut din acest sector economic un domeniu geostrategic de opoziție.

Pe de o parte, Statele Unite au adoptat în vara anului 2022 un "Chips Act", numit după cipurile produse în principal în fabricile de semiconductori, care a strâns aproape 200 de miliarde de dolari și a lansat peste 40 de proiecte de investiții private în acest sector. Guvernul SUA adoptă, de asemenea, aceeași abordare privind "tehnologiile ecologice" cu Legea de reducere a inflației (IRA), adoptată la sfârșitul anului 2022, care finanțează masiv sectoare considerate esențiale pentru tranziția ecologică americană.

Pe de altă parte, "capitalismul politic chinez" se bazează pe legături mai directe între puterea publică – atât statul central, cât și guvernele provinciale – și marile industrii. În ceea ce privește semiconductorii, de exemplu, Xi Jinping a lansat în 2015 un plan de creștere de la 15% la 75% din producția de semiconductori situată pe teritoriul chinez. Importurile de semiconductori au costat China peste 250 de miliarde de dolari, mai mult decât importurile de hidrocarburi.

China este atelierul lumii și consumă o mulțime de semiconductori, dar nu sunt produși în China. În ciuda întregului sprijin pentru acest sector, acestea reprezintă în continuare doar 20 % din producția națională. Controalele exporturilor americane nu îi vor ajuta, este un sector complicat. iPhone-urile sunt fabricate în China cu cipuri taiwaneze. Bateriile electrice chinezești sunt mult mai puțin eficiente decât bateriile coreene, japoneze sau acum germane.

Odată cu politicile americane și europene de tranziție energetică, cererea internațională explodează, iar China a adoptat deja controlul asupra exporturilor de tehnologii utilizate pentru producția de energie fotovoltaică, ceea ce ar putea fi un pas preliminar pentru un control al exporturilor de panouri.

 În ultimii ani, liderii Chinei și-au putut permite luxul investițiilor masive în echipamente militare. Fie au importat arme sofisticate de la furnizori străini, în special Rusia, fie au dezvoltat tehnologiile necesare pentru a-și înființa propriile sisteme. Având în vedere procesul de modernizare accelerată a armatei sale, unii analiști cred că China va putea să dezvolte și să construiască sisteme militare de înaltă performanță în următorii ani.

Nu se cunoaște astăzi cu certitudine absolută starea puterii sale militare convenționale, care este subiectul a tot felul de speculații. Pe de o parte, obsedat de "amenințarea chineză", unele cercuri din Occident tind uneori să exagereze magnitudinea sa, în timp ce, pe de altă parte, Beijingul, calculează, lucrează în mod evident pentru a-și dezamăgi capacitățile reale. Cu toate acestea, indiferent de progresele pe care o putere emergentă le face în modernizarea militară stricto sensu, este puțin probabil să fie suficient pentru a contesta radical supremația militară a SUA în viitorul apropiat, prin standardele convenționale ale puterii militare.

 Este evident că  tensiunile cresc între SUA și China în contextual mișcărilor politice generate de războiul din Ucraina dar asta nu înseamnă că SUA vor înceta să importe bunuri chinezești și invers. Pe termen lung, vom asista la o diversificare a aprovizionării cu energie și materii prime deoarece  împletirea celor două economii este de așa natură încât pare complicat să se realizeze o separare profundă chiar și în contextul tensiunilor geopolitice posibil alimentate și mai mult în viitorii ani de problema Taiwan.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.