Industriașul american Cornelius Vanderbilt, care a făcut avere din transportul maritim și în industria feroviară, a început de la zero, ca majoritatea întreprinzătorilor din secolul al XIX-lea. Fără pregătire speciale, fără relații și fără bani, el a intrat în marea aventură a vieții sale la 16 ani, când, cu bani de împrumut, a cumpărat o barcă pentru a transporta oameni.

Toată viața și-a dedicat-o afacerii sale, devenind, într-un final, cel mai bogat om din lume, dar și din istorie. La moartea lui, în 1877, averea lui se ridica la 105 milioane de dolari, ceea ce astăzi ar însemna, ținând cont de inflație, în jur de 145 miliarde de dolari. Prin testament, el a lăsat 95 de milioane de dolari fiului cel mare, William, restul fiind împărțit în mod egal între ceilalți copii - câte 9 milioane.

William a reușit să sporească afacerea începută de tatăl său, dar și averea personală, care a ajuns la 200 de milioane. Dar, spre deosebire de părintele său, copiii lui au primit aceeași sumă fiecare. La a treia generație, averea fusese aproape în totalitate cheltuită. Printre cei 120 de descendenți Vanderbild, la începutul secolului al XX-lea nu mai era nici un milionar.

Trei tipuri de miliardari

1. Indiferenți. În acest caz, patronii afacerii nu se întreabă ce se va alege de imperiul construit după retragerea din business, nu pregătesc succesori, dar nici nu își educă fiii sau alți potențiali moștenitori pentru o astfel de carieră. Pur și simplu trăiesc momentul. Problema este că în cele mai multe dintre situațiile de acest gen, moștentorii habar nu au ce înseamnă, unde se află și cât valoarează activele de care ar trebui să se ocupe. Până să se lămurească timpul trece, afacerea scade, se depreciază. Considerându-se depășiți de situație, mulți vând, bucurându-se de banii încasați. Sunt destul de rari cei care se decid fie să ducă afacerea părintelui mai departe sau să construiască una proprie, pe ruinele celei vechi.

Citește și Warren Buffett, pe urmele lui Jack Ma. Afacerile vizate de cei doi miliardari

2. Convinși. În acest caz, moștenitorul este convins că știe mai bine decât toți ceilalți. Este cel mai imprevizibil tip de miliardar: de regulă, acasă el are ascuns undeva într-un sertar secret un caiet unde scrie cui ce lasă, cu scurte indicații. Necazul este că, nefiind oficializate, nimeni nu ține cont de aceste însemnări, astfel că moștenitorii ajung în situații și mai complicate. Orice bucată de hârtie cu indiferent ce mâzgălituri devine măr al discordiei. Se ajunge la tribunal, se judecă. Avocați scumpi, banii curg în buzunarele altora, în timp ce afacerile decad. Dacă, mai devreme decât mai târziu se ajunge la o înțelegere, ceva tot mai poate fi salvat. Dar în multe cazuri, soluția aplicată este, din nou, vânzarea de active.

Citește și "Dumnezeul banilor" nu a trecut de interviul de la KFC

3. Practici. Sunt cei mai responsabili dintre cei care intră în posesia unei afaceri, a unei averi. Ei solicită sfatul specialiștilor, inclusiv în planificarea moștenirii, folosesc serviciile proprilor firme de afaceri. Știu exact ce trebuie să facă, au strategii, își implică rudele și copiii, urmârindu-i de departe pentru a decide cine ce merită în continuare să facă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.