Duminică dimineața pe unele dintre grădinile plutitoare din Xochimilco, la 28 km sud de centrul istoric al Ciudad de Mexico. Labirintul nesfârșit de canale și căi navigabile forfotea deja de trajineras (bărci cu fund plat) colorate, pline de excursioniști veniți pentru o zi din capitala mexicană.
Grădinirile plutitoare
La fiecare sfârșit de săptămână, sute de turiști se înghesuie pe canalele din Xochimilco, fără nici măcar să bănuiască, în timp ce navighează lângă chinampas, sau "grădinile plutitoare", că se află în fața unei minuni inginerești antice. Aceste insule-ferme artificiale sunt ultimele vestigii ale unui proiect masiv de recuperare a terenurilor din secolul al XIV-lea al Imperiului Aztec, care continuă să hrănească și astăzi locuitorii din Ciudad de Mexico, scrie BBC într-un reportaj pe această temă.
Profeția zeilor
Când aztecii au ajuns în Valea Mexicului în 1325, legenda spune că au fost întâmpinați de o priveliște neobișnuită pe Lacul Texcoco. Un vultur cu un șarpe în cioc era așezat pe un cactus de pe malul mlăștinos al lacului, ca în profeția zeilor despre locul pe care aztecii îl vor numi acasă. Tribul rătăcitor a decis să se stabilească și să își construiască aici capitala. L-au numit Tenochtitlan.
Curând, Tenochtitlan a devenit unul dintre cele mai puternice orașe din Mesoamerica - dar nu fără a se confrunta cu o serie de probleme. Pe măsură ce aztecii au început să construiască pe malul lacului Texcoco, și-au dat seama că nu era suficient teren pentru a se extinde. Era apă peste tot. Peisajul lacustru din Valea Mexicului era acoperit de cinci lacuri mari: Texcoco, Xaltocan, Zumpango, Chalco și Xochimilco, și insule mlăștinoase foarte mici.
Un plan genial
Pentru a-și rezolva criza de terenuri, aztecii au elaborat, conform dovezilor arheologice, dar și a relatările scriitorilor coloniali spanioli, un plan genial: chinampas. Asfel, au apărut fâșii lungi și înguste de teren ridicate artificial pe lacuri puțin adânci și ancorate de fundul lacului printr-un gard de ahuejote, o salcie nativă.
În timp ce aztecii au construit centrul orașului Tenochtitlan prin conectarea insulelor existente prin poduri și trotuare, în zonele mai îndepărtate de centrul orașului, cum ar fi bazinul lacului Xochimilco, au folosit chinampas pentru a crea grădini plutitoare care puteau fi folosite pentru agricultură, creșterea animalelor, vânătoare și căutarea hranei. Tehnica ingenioasă de a cultiva pe apă le-a permis aztecilor să își susțină imperiul în creștere.
Oraș plutitor unic în felul său
"[Chinampas] nu sunt doar o tehnică agroecosistemică productivă și sustenabilă, ci sunt, de asemenea, reprezentative pentru cultura aztecă și poartă moștenirea indigenilor care ne-au învățat cum să ne raportăm la natură, să facem parte din ea și să trăim cu ea", a declarat Patricia Perez-Belmont, fondatoarea Umbela Sustainable Transformations, o organizație non-profit care creează soluții inovatoare și incluzive pentru problemele de mediu din Mexico City.
Ceea ce a rezultat a fost un oraș plutitor unic în felul său, întins pe o suprafață de 13 km pătrați, despărțit de canale și conectat prin canale secundare, în care trăiau peste 250.000 de oameni. Când spaniolii au ajuns în Tenochtitlan, în secolul al XVI-lea, au rămas perplecși când au văzut drumuri care erau jumătate pământ și jumătate apă, ferme plutitoare pline de bunătățile naturii și canoe agile care puteau transporta sute de oameni.
Din nefericire, spaniolii au continuat să distrugă Tenochtitlan și puține lucruri din vechea metropolă mai pot fi văzute încă, în afară de mozaicul de insule artificiale de la Grădinile plutitoare din Xochimilco și de câteva ruine din centrul orașului.
Utilizarea inteligentă a apei
Cel mai inovator aspect al chinampas-ului este utilizarea inteligentă a apei. Aceste insule înguste sunt pline de sol poros și materie organică bogată, ceea ce le permite să absoarbă apa din canalele din jur și să o rețină pentru o perioadă mai lungă de timp. În plus, straturile de chinampa sunt concepute astfel încât să permită culturilor cu rădăcini adânci să extragă direct apa subterană și să o folosească în funcție de nevoile lor, reducând astfel nevoia de irigații externe.
"Chinampas sunt ca niște bureți uriași; nu este nevoie să le uzi, dar pot fi productive pe tot parcursul anului", a declarat Lucio Usobiaga, fondator al Arca Tierra, o organizație de bază care lucrează îndeaproape cu fermierii din Xochimilco pentru a implementa practici agricole regenerative. Echipa sa, împreună cu o rețea de fermieri locali, a restaurat mai mult de cinci hectare de chinampas din Xochimilco în ultimii 12 ani și s-a angajat să producă alimente de calitate și gustoase prin punerea în aplicare a tehnologiilor tradiționale aztece.
Citește și Record mondial: Suma uriașă plătită pentru un butoi cu băutură
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News
Ţi s-a părut interesant acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.