De milenii, oamenii inundă culturile de orez pentru a proteja plantele de boli. Deficitul de apă impune acum necesitatea de a căuta metode mai economice pentru a produce alimentul cel mai consumat din lume.

La Ñiquen, în regiunea Ñuble, la 400 de kilometri sud de Santiago, Javier Muñoz obișnuia să își inunde culturile de orez. Acum, grație respectivului experiment, și-a redus la jumătate consumul de apă, obținând totodată o recoltă bogată.

„Cultura orezului a fost întotdeauna una inundată, o schimbare atât de profundă este istorică”, afirmă pentru AFP tânărul inginer agronom în vârstă de 25 de ani.

În timp ce Chile se confruntă de 15 ani cu o secetă fără precedent, atribuită schimbărilor climatice potrivit experților, Karla Cordero, inginer agronom la Institutul Național de Cercetare Agricolă (INIA), a dezvoltat o nouă varietate a acestei cereale, Jaspe, rezultată din încrucișarea semințelor chiliene și rusești, mai rezistentă la condiții extreme.

Datorită acestei varietăți non-transgenice, obținută printr-un îndelungat proces de selecție, ea a putut implementa Sistemul de Rizicultură Intensivă (SRI), o tehnică dezvoltată în anii 1980 care urmărește, printre altele, reducerea inundației în culturile de orez.

Adesea considerată prea dificil de aplicat, metoda și-a demonstrat eficiența atunci când a fost asociată cu această varietate mai bine adaptată stresului hidric.

Abordare promițătoare

„Am realizat că este posibil să producem orez fără să inundăm. Și, în ciuda utilizării unei cantități mai mici de semințe, să obținem aceeași producție ca în cazul unui sistem tradițional”, explică Karla Cordero. Jaspe rezistă mai bine la „furtuni, inundații, la valurile de căldură”, adaugă ea, privind spicele aurii din culturile familiei Muñoz.

Semănată în rânduri distanțate la 30 cm, noua varietate cu bob lung a necesitat doar jumătate din cei 2.500 de litri de apă în mod obișnuit necesari pentru a produce un kilogram de orez. Fiecare sămânță a generat în jur de treizeci de plante, adică de aproape zece ori mai mult decât într-o cultură convențională.

Obiectivul este de a face din Chile un model pentru regiunile „în care se produce mult orez și unde există secetă”, notează doamna Cordero. În coordonare cu Institutul Interamerican de Cooperare pentru Agricultură, tehnica va fi testată în curând în Brazilia – cel mai mare producător de orez din Americi –, în Uruguay și în Ecuador.

De aproximativ zece ani, economia de apă în cultura orezului este, de asemenea, o prioritate „în America de Nord și în mai multe țări din Asia de Est și de Sud-Est”, subliniază Robert Zeigler, directorul Institutului Internațional de Cercetare asupra Orezului.

Bacteriile din culturile de orez inundate

În Japonia, sunt dezvoltate semințe pentru a face față temperaturilor ridicate, dar „pentru ca o nouă varietate să fie comercializată, este nevoie de câțiva ani de dezvoltare”, notează Makiko Taguchi, expertă în rizicultură la Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO).

Proiectul chilian constituie „o abordare promițătoare pentru îmbunătățirea producției de orez, reducând în același timp impactul asupra mediului”, mai notează aceasta. Orezul este responsabil pentru 10% din emisiile mondiale de metan, potrivit organizației ONU. Frecvent asociat cu vitele, acest gaz cu efect de seră este generat și de bacteriile care se dezvoltă în culturile de orez inundate.

Spre deosebire de tendința observată în Chile, unde seceta a redus suprafețele cultivate cu orez, familia Muñoz își va multiplica producția în sezonul viitor. Și în timp ce Jaspe se lansează, urmând să fie comercializat curând pe piața națională după ce a primit în 2023 aprobarea Ministerului chilian al Agriculturii, doamna Cordero se gândește deja la următoarea provocare: cultivarea orezului pe terenurile deșertice din Arica, în nordul extrem al Chile.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.