În ciuda faptului că erau puternic depășiți în armament și în personal de armata sovietică, finlandezii au reușit să lupte în mare parte cu rușii până la un punct mort, ceea ce ei numesc Războiul de iarnă. Scenariul a fost foarte asemănător cu situația care se desfășoară astăzi în Ucraina, unde Rusia președintelui Vladimir Putin se confruntă cu o rezistență feroce din partea ucrainenilor.

Turiștii care sosesc la Helsinki sunt îndrumați să viziteze și Muzeul Războiului de Iarnă unde sunt mărturii ale curajului extraordinar în diorame, exponate, hărți și fotografii din timpul războiului. 

Finlandezii erau depășiți numeric cu aproximativ doi la unu în ceea ce privește soldații instruiți, dar diferențele mai uluitoare au fost în ceea ce privește inventarul de tancuri și avioane de luptă, scrie James Stavridis pentru Bloomberg. Finlandezii aveau doar câteva zeci din fiecare, în timp ce sovieticii aveau aproximativ 5.000 de tancuri și 4.000 de avioane. Cu toate acestea, până la sfârșitul conflictului, finlandezii au provocat armatei sovietice un număr de cinci ori mai mare de morți în luptă decât în rândul lor.

În timp ce avantajele sovietice în aer și în operațiunile mecanizate au învins în cele din urmă o mare parte din rezistența finlandeză, natura hotărâtă a apărătorilor și amenințarea unei insurgențe în curs de desfășurare au contribuit în mare măsură la conturarea păcii. În ciuda obiectivelor de dinainte de război de a cuceri întreaga țară și de a instala un regim marionetă, sovieticii s-au mulțumit în cele din urmă cu o mică porțiune din teritoriul Finlandei (aproximativ 10%) și cu un angajament de neutralitate finlandeză.

Ce putem învăța din Războiul ruso-finlandez 

În primul rând, și cel mai important, ar trebui să apreciem faptul că o forță militară hotărâtă, care luptă pe teren propriu, poate înfrunta agresorul pentru a obține succesul pe câmpul de luptă. Finlandezii au un sentiment feroce de independență, la fel ca și ucrainenii. 

Atunci când soldații luptă pentru a-și proteja copiii, părinții și soțiile - și independența națiunii lor - ei au un avantaj moral semnificativ față de recruți și rezerviști. Acest lucru a fost valabil pentru finlandezi și rămâne un factor semnificativ în războiul din Ucraina.  

Un al doilea aspect care se aplică în ambele cazuri este importanța asistenței externe. Voluntari din întreaga lume liberă s-au îndreptat spre Finlanda pentru a lupta în Războiul de iarnă, în special din Suedia vecină. Finlandezii au primit echipamente de luptă și asistență diplomatică, de asemenea, de la multe națiuni. Liga Națiunilor a condamnat invazia sovietică a Finlandei, la fel cum și Organizația Națiunilor Unite a condamnat acțiunile Rusiei.

Creșterea asistenței externe rămâne crucială pentru ucraineni, iar SUA și aliații săi ar trebui să intensifice nivelul sancțiunilor impuse Rusiei și să furnizeze chiar mai multe arme decât cele prevăzute în noul pachet de 800 de milioane de dolari al președintelui Joe Biden. Sunt esențiale rachete Javelin suplimentare și alte rachete antiblindate, Stingers și arme similare pentru război antiaerian, drone Switchblade, mitraliere, muniție și grenade propulsate de rachete. Ucraina are nevoie disperată de un sistem de apărare aeriană cu rază lungă de acțiune, cum ar fi S-300, de fabricație sovietică, pe care Slovacia s-a oferit să îl trimită Kievului. Propunerea de a transfera avioane de luptă MiG-29 din Polonia, pe care SUA a anulat-o la 9 martie, ar trebui reluată.   

În cele din urmă, democrațiile occidentale trebuie să se gândească la modul în care se va încheia războiul. Deși rezultatul ideal ar fi o înfrângere completă a lui Putin și o retragere umilitoare a tuturor forțelor sale din Ucraina, acest lucru pare puțin probabil - mai ales având în vedere arsenalul nuclear cu care Rusia poate, de fapt, șantaja lumea.

În acest caz, lecția războiului ruso-finlandez este că un compromis diplomatic poate fi necesar. Ucraina ar putea fi nevoită să ofere o garanție de neutralitate și să accepte să renunțe la o parte din teritoriul care se află deja de facto în mâinile Rusiei: Crimeea și regiunea Donbas din est.

În schimb, guvernul președintelui Volodimir Zelenski ar primi garanții de securitate - probabil din partea SUA și a Marii Britanii, pe baza Memorandumului de la Budapesta, semnat de Ucraina în 1994, când a renunțat la armele nucleare după căderea Uniunii Sovietice. (Un document care s-a dovedit acum fără valoare în fața agresiunii rusești).

Într-un anumit sens, tuturor le va displăcea un astfel de rezultat. La fel ca sovieticii din Finlanda, Putin va fi frustrat că nu a reușit să cucerească și să anexeze întreaga țară. Ucrainenii vor fi nemulțumiți de pierderea teritoriului lor, așa cum au fost și finlandezii. SUA și aliații săi nu vor aprecia eliminarea sancțiunilor împotriva lui Putin, în ciuda crimelor sale de război evidente (deși ar putea fi parțial liniștiți dacă acest lucru calmează economia globală).

Dar acest rezultat ar pune capăt luptelor, ar aduce refugiații ucraineni acasă și ar permite națiunii să continue ca stat suveran, deși neutru. Uneori, neutralitatea are avantaje: Finlanda a putut servi drept loc de negociere pentru acordurile de la Helsinki din 1975, care, printre altele, au garantat noi protecții privind drepturile omului pentru cetățenii sovietici. 

Deși există diferențe evidente, Războiului ruso-finlandez oferă lecții importante atunci când ne gândim cum să încheiem un capitol îngrozitor din istoria europeană. Cheile vor fi nu doar rezistența continuă și energică a ucrainenilor și mai multă asistență externă, ci și dorința de compromis din partea tuturor părților.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.