În imperiu, unde lalele erau considerate ”simbolul al iubirii lui Allah pentru credincioși”, floarea costa mai mult decât o bijuterie și valora mai mult decât viața unui om. La Istanbul, lalelele au ajuns din Persia, în 1055, pentru ca în secolul al XV-lea ele să devină un simbol al puterii. Sultanul Mohamed al II-lea avea 12 grădini de lalele, îngrijite de 920 de grădinari. În Olanda, laleaua a fost adusă de botanistul francez Charles de l'Écluse în 1593, când, din cauza războiului, foarte mulți europeni, inclusiv bogați, s-au refugiat în această țară. Și așa a început a doua etapă a maniei lalelelor, de această dată în Olanda.

În Europa, boomul lalelelor a început după ce unii cultivatori au observat cum, cu timpul, petalele florii capătă diferite nuanțe. Un fenomen atât de ciudat și rar, încât lalelele au început să coste cât aurul. Numai în secolul 20 s-a aflat că petalele lalelelor își schimbă culoarea din cauza unui virus care atacă bulbii. Foarte repede, cultivarea lalelelor s-a transformat într-un joc de noroc, care i-au atras pe toți care dețineau chiar și un petec de pământ. Cea mai populară a devenit soiul Semper Augustus - floari albe cu striații de culoare roșie.

Citește și Diamantul blestemat. O adevărată poveste de groază

Curând, cererea de lalele a atins cote nemaiîntâlnite. Comerțul cu flori s-a mutat la bursa din Amsterdam. În provincii - Rotterdam sau Harlem - bulbii se vindeau în taverne, un fel de burse improvizate. În 1635 au apărut ”lalele de hârtie”, strămoșii contractelor futures. Speculanții de la bursă au început să încheie contracte de vânzare și cumpărare, care puteau fi revândute de nenumărate ori. În 1637, fenomenul a atins punctul culminant, iar mania lalelelor s-a transformat într-un balon de săpun.

Numeroși olandezi au lăsat orice altă îndeletnicire, concentrându-se exclusiv pe comerțul la bursă, iar țăranii nu mai cultivau altceva decât lalele. În aceste condiții, oferta a depășit cu mult cererea, contractele revândute de sute de ori neputând fi acoperite. Prețurile au început să scadă. Pe 3 februarie 1637, piața lalelelor s-a prăbușit. Vânzătorii au intrat în panică și, din dorința de a scăpa de marfă, se mulțumeau cu foarte puțin. Erau fericiți dacă recuperau măcar banii investiți. A fost nevoie de doi ani pentru ca piața lalelelor rare să-și revină.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.